Apus tomnatic peste Munții Făgăraș

Deseori mă întreb oarecum retoric, cum poate un hobby să adune niște oameni la un loc într-un anumit punct al vieții?! Există în trecerea asta alegeri înțelepte sau din contră decizii și fapte pe care să le regretăm, dar există un bine cunoscut motto: „Nu trăi cu speranța, pentru că o să mori cu regretul!”

Cu siguranță că dacă nu ar fi existat momentul de cotitură în care să pornesc pe drumul radioamatorismului, nu aș fi avut ocazia să întâlnesc  atâția oameni. Partea interesantă în toată experiența asta este impresia că îi știu de când lumea, că mi se pare firesc să îi cunosc de nu știu când și că suntem prieteni de o bună bucată de vreme.

Este amuzant până la urmă faptul că niște discuții radioamatoricești de seară pe RoLink între două saluturi, se concretizează într-o întâlnire faină cu oameni pe care iți dorești să îi revezi. Situația de față se întâmpla în urmă cu vreo două luni, când Cătălin – YO7GQZ se conversa cu Laur – YO4FZV care se afla pe atunci în maritim-mobil.

Subiectul atât de drag lui Cătălin ce se referea la repetorul RoLink din Munții Făgăraș, i-a starnit lui Laur curiozitatea de a ajunge pe Vârful Florea aflat la 1981 de metri. Gândurile au coincis, iar planurile urmau să fie puse în aplicare într-un sfârșit de săptămână și de octombrie.

Nu era chiar simplu, deoarece Laur avea să porneacă excursia împreună cu familia tocmai din Tulcea. Urma să ne vedem seara la destinație, undeva pe Valea Danului, în drumul spre locația repetorului din Munții Făgăraș.

Ideea era o lucrare de mentenanță, dar Cătălin avea în plan și de a pune alt suport pentru antena repetorului.

Partea cea mai interesantă însă, mi s-a părut aceea de a monta o cameră web. Pe prima pagină a acestui site se vede că ea deja transmite imagini de pe cea mai înaltă, frumoasă și pitorească parte a Transfăgărășanului ce cuprinde urcarea de la Cabana Capra și până la intrarea în tunelul săpat prin munte spre Bâlea Lac.

Pentru mine și Cătălin era ușor de ajuns și destul de aproape destinația, lângă Curtea de Argeș. Împreună cu noi a mers și Bogdan – YO3IXW ce sosise din București, deschis și unei interesante drumeții prin munți pentru Programul S.O.T.A. De asemenea, a ales să raspundă invitației și YO7AQF- dl. Augustin. Dumnealui este un bun și vechi prieten de-al nostru ce a sprijinit enorm proiectul repetorului RoLink YO7F din Pitești, pe care și l-a dorit realizat cu multă ardoare. Tot din partea d-lui Augustin a venit și propunerea de a instala la repetorul din Munții Făgăraș o baliză care va transmite coordonatele în telegrafie .

N-am mai simțit oboseala celor cinci zile de serviciu la gândul că urma să petrecem ore bune în casa naturii și a aerului curat al munților, proaspat presărați cu prima ninsoare a toamnei, într-un scenariu interesant.

Cu Laur, care a ajuns la puțin timp după noi, am făcut cunoștință la locul de cazare ce trebuia să ne găzduiască două nopți.

Sosea după un drum lung parcurs împreună cu Violeta și baiețelul lor plin de energie, Ștefan.

Deși  despre ziua următoare știam va fi una lungă și oarecum solicitantă, ne bucura faptul că eram împreună și aveam de pus la punct toate aspectele pentru deplasarea la repetor. Ne făceam probleme pentru că aveam doar idee despre zăpada ce se așternuse peste plaiuri cu două zile în urmă.

Speram să fie accesibil drumul, așa încât să nu fie nevoie să cărăm în spate toate aparatele  necesare pentru repetor. Am mai luat în calcul si vântul puternic care ar fi determinat eventualele căderi de arbori peste drumul forestier. Chiar și în situația că nu s-ar fi putut nici măcar ieși din zona pădurii, ramâneam cu peisajul absolut minunat care domină zona și evident… excursia relaxantă.

Tabloul toamnei a păstrat încă vii și nealterate culorile, scăldând natura într-un râu de pastel.

Așadar, cu temele făcute, optimism și mult zâmbet, printre raze timide de soare și frunze îngălbenite uitate pe drum, au pornit spre înălțimi două mașini înțesate cu ce-i trebuie radioamatorului pe munte.

Este adevărat că vântul suflase destul de tare și pe aici, lăsând în urma trecerii lui nervoase trunchiuri de copaci doborâți pe câteva porțiuni de traseu.

Totuși cineva îi tăiase sau îndepărtase de pe drum, așa că am putut continua itinerariul, chiar și pe anumite bucăți noroioase de pădure, unde Cătălin a cuplat modul 4×4 al mașinii. Altfel, starea drumului nu se deteriorase de la ultima noastră excursie la Făgăraș, așa ca ne-am putut continua aventura până când au început să apară primele petice de zăpadă, după ieșirea la gol alpin.

Telemetria repetorului ne înforma că în aer erau doar cinci grade, dar vremea părea că vrea să țină cu noi și pe alocuri se vedea și un pic de cer senin. Totul a fost bine și frumos până în momentul în care, în fața noastră… pe drum, se întindea o pătură de nea, pe care niște raze amărâte de soare nu au avut puterea să o topească. Deși mașina era dotată cu anvelope all terrain, totuși nu a putut trece de zăpada care fusese viscolită și pe o distanță de vreo trei sute de metri, piciorul se înfunda în nămeți până la nivelul genuchilor.

Am analizat puțin situația și singura posibilitate de a înainta a fost aceea de a traversa de-a dreptul coama versantului, urmând apoi să vedem dacă vom lăsa mașinile acolo sau ne putem apropia și mai mult de locul unde este amplasat repetorul. În timp ce Cătălin și Laur urcau mașinile oricum foarte încărcate de cutii cu aparatură, eu și restul pasagerilor am urcat la pas pentru a mai ușura efortul motoarelor forjate la 5000 rpm.

Cerul era acoperit cu nori, dar lentilele binoclului ne-au ajutat să vedem la orizont Vârful Cozia, orașul Pitești, iar mai spre stânga Vârful Ghițu având la poale oglinda lacului Vidraru și barajul ce-l oprește ca un zid.

În partea opusă, prin mozaicul creionat de zăpadă, se distingea în departare intrarea în tunelul ce traversează muntele spre Cabana Bâlea Lac, puțin mai jos Cabana Salvamont de la Cota 2000, iar în vale Cabana Capra. După o scurtă panoramă de 360 de grade, acolo unde straturile dense ale norilor și ceața nu acoperiseră crestele muntoase, am decis că este mai înțelept să lăsăm mașinile pe loc, urmând a parcuge pe jos încă o distanță de câteva sute de metri până la repetor.

Clepsidra timpului scursese destul din nisipul zilei, așa că erau orele 14 când am descărcat din mașini bagajele ce urmau transportate până la Vf. Florea, iar pilonul se vedea mititel în zare.

De pe vale venea un vânt rece, aducând împreună cu el și ceața în valuri.

Erau destul de rare momentele când vântul îndepărta porțiuni de ceață și ne dădeam seama cât de frumos se văd crestele, iar printre ele am văzut în depărtare și Vârful Negoiu.

Pe același pilon, împreună cu repetorul RoLink se află și Digipeaterul YO7GQZ-3.

Incet, dar sigur se lăsa și seara peste creste.

Soarele lăsa peste munți lumina purpurie a apusului, în timp ce colegii mei își terminau treaba.

Pe Transfăgărășan se vedeau în depărtare mașini care se deplasau ca un furnicar pe drumul șerpuit. Când am ajuns la colegi, se înserase aproape de tot, iar Laur pornise și motorul mașinii noastre, așa încât în habitaclul ei era cald și bine. Dl. Augustin ne aștepta cu câte un sandwich, după care a urmat coborârea prin pădure la lumina farurilor și a stelelor. Eram obosiți, dar atenți la șosea deoarece pe parcursul drumului ne-au traversat calea două vulpi nedumerite de apariția luminilor extraterestre care le călcau teritoriul. La ieșirea din pădure, o stea căzătoare și-a făcut simțită prezența în bezna nopții, după care și-a stins în tăcere urma de pe cer, ca și cum nu ar fi trecut pe acolo.

La pensiunea din Valea Danului am sosit în jurul orelor 21, iar flăcările vii ale focului de tabără au încheiat o zi minunată pe înălțimile Făgărașilor. În plină noapte, mă uitam la focul care se ridica atât de calm din vatră, iar energia lui mă făcea să simt o stare de liniște și relaxare.

Experiența faină și timpul petrecut alături de acești prieteni s-au transformat într-o filă de album despre drumeții radioamatoricesti.

Așa cum vă povesteam și la începutul excursiei, totul s-a petrecut după cum ne-am propus, cu intenția de a ajunge la locația repetorului de pe Vf. Florea, alături de câțiva prieteni radioamatori. Ne-a bucurat mult faptul ca Laur – YO4FZV a parcurs câteva sute de kilometri pentru a ne cunoaște, pentru a fi împreună cu noi și mai ales pentru a oferi ajutor. Am ținut să îi mulțumesc pentru acest efort, făcut cu soția și băiețelul lor în vârstă de doar câțiva anișori. Ne-am simițit atât de bine împreună și cu dl. Augustin care dincolo de dorința de a urca la repetorul din Munții Făgăraș, a avut grijă de noi, ca de niște copii. De asemenea, am pornit pe acest drum și în spiritul S.O.T.A împreună cu Bogdan, purtând în rucsac alături de stațiile portabile și antena Arrow (care ne-a scos din multe încurcături) dorința de a comunica liber de pe înălțimi cu radioamatori ce se bucură de fiecare dată când ne aud.

Poteci pietruite printre brazi seculari

Și vântul șoptește ceva neînțeles

Ridică spre culmile munților mari,

O ceață ce-nvăluie tot ce-a cules.

Poteci pietruite printre brazi de poveste

Cu cetina verde căzând ca un gând,

Focul luminii aduce de veste

Apus de zi dincolo de pamânt. 

‘73

Cristina – YO7JYL