BIAS 2017- O poveste cu aripi în zbor

Știam că o să fie o atmosferă fierbinte la propriu, așa cum îi șade bine unei zile din luna lui Cuptor, dar și la figurat, bănuind fascinantele momente ale spectacolului aviatic pe care îl așteptam de ceva timp. Despre toate astea o să vă povestesc în cele ce urmează, pentru că în ciuda caniculei, am hotărât totuși că vrem să fim la BIAS (Bucharest International Air Show).

Am vrut să auzim motoarele forjate, dar și să vedem spectacolul aerian. Se pare că pe lângă pasiunea radioamatorismului și a conceptului  RoLink în mod special, a fost să fie așa și plăcerea de a admira zborul grațios, dar și agresiv al aripilor motorizate cu diverse variante de cai putere sub elice.

Zorii unei zile de sâmbătă anunțau deja canicula care începea sub imperiul de nestăpânit al unui cer azuriu de iulie. Autostrada A1 se întindea în fața noastră cu asfaltul său fierbinte tremurând la nivelul solului, lăsând impresia unor ape mișcătoare. Ne-am îndepărtat de YO7F, iar la km 65, fapt neremarcat până acum, atât repetorul din Pitești cât și YO3KXL din București, spre care ne îndreptam, veneau cu aceeași tărie a semnalului în Yaesu FT 857 de pe mașină.

O deschidere foarte bună pe o bucată semnificativă de drum a avut și repetorul de pe Vf. Cozia din județul Vâlcea. Având experiența anilor trecuți la spectacole aviatice de asemenea anvergură, știam că încă de pe la Piața Presei Libere numărul de mașini din trafic cu aceeași destinatie va fi foarte mare, așa că eu și Cătălin am avut de ales între mai multe variante: prima ar fi început cu autostrada A1 ce leagă Pitești de București și cu răbdarea melcului grăbit urma să stăm în trafic vreo oră-două până la Aeroportul Băneasa unde se desfășura evenimentul. A doua variantă pe care am și ales-o, a fost să lăsăm mașina într-o parcare din București, după care ne-a fost mai ușor să ne strecuram pe două roți printre mașinile din coloana fără sfârșit.

Show-ul începuse oricum dimineaă de la ora 9, iar Cătălin și cu mine am „aterizat” acolo pe la ora 13, sub zgomotul puternic de la postcombustia lui MIG 21 Lancer al Forțelor Aeriene Române, care tăia cerul în felii cu aripile sale.

Deoarece auziserăm pe frecvențele RoLink faptul că vor mai fi prezenți la show și alți radioamatori, am comunicat prin stație, dar am pornit și localizarea APRS pentru a fi găsiți cu ușurință în mulțimea de oameni.

Nu știam către ce să îmi îndrept privirea întâi: la aparatele de zbor parcate care străluceau în razele soarelui, la oamenii pe lângă care treceam având grijă să nu le las amprenta roților bicicletei, la „vânătorul” cu reacție ce trecea pe deasupra noastră cu 1000 km/h sau eventual după un pic de umbră.

În cadrul programului bine pus la punct de către organizatori, au urmat apoi evolutiile Ka-26 – elicopter utilitar și avionul MXS, pilotat de Zoltan Veres – multiplu campion de acrobație aeriană.

Am așteptat cu interes apariția elicopterelor IAR 330 Puma, anunțate fiind de zgomotul puternic al elicelor ce se zbăteau în ax. Zborul lor era ca un grațios dans aerian, dar disciplinat, ținut perfect sub control de măiestria piloților de la Forțele Aeriene Române.

Impresionante au mai fost și avioanele F16 și MIG 29 pilotate de forțele aeriene poloneze: un avion de luptă multirol și respectiv altul de vânătoare cu reacție. Apariția lor pe parcursul zilei ne-a uimit și încântat, iar la finalul evoluțiilor spectaculoase le-am răspuns cu aplauze pe deplin meritate la binecunoscutul salut al balansului aripilor.

Ne-au încântat apoi Șoimii României cu ale lor tricolore Extra 300. Cele patru aeronave de înaltă acrobație, perfect aliniate într-un zbor în adâncul cerului, au executat un spectacol, pe cât de inedit, pe atât de spectaculos.

Ne-a bucurat și echipa turcă SOLOTURK ce a pilotat un impunator F16.

Conform programului ce nu a lăsat timp de plictiseală între evoluțiile fascinante ale aparatelor de zbor, a fost arborat steagul național și pe aripile albastre ale curajoșilor parașutilti de la Blue Wings. Cel mai tânăr dintre ei are doar 18 ani și curaj pe măsură.

Impresionant și de producție românească este și avionul militar IAR 99 Șoim, ieșit dornic de zbor în largul cerului din fabrica de la Craiova.

Plin de surprize ca de fiecare dată a fost Jurgis Kairys și al său „prieten” SU-31.

Pentru pasionatul lituanian în vârstă de 65 de ani, cuvântul „prietenie” este aproape la fel de important ca „libertate”, iar acolo printre nori se simte cu adevărat liber în timp ce învârte „tirbușonul” de treizeci de ori sau decolează brusc prin metoda „cobra”, doar de el știută.

Tot Forțele Aeriene Române ne-au stârnit curiozitatea cu exercițiul de poliție aeriană în care un avion militar de transport Spartan inamic este forțat să aterizeze de către două aeronave MIG 21 și două elicoptere Puma într-o veritabilă și complexă scenă de capturare.

Au urmat într-o perioadă foarte scurtă de timp ZLIN 142, YAK-ării acrobați de la Aeroclubul României, elicopterul de antrenament YAR 316B și piloții de la Flying Bulls.

Avionul AWACS a fost expus spre vizitare pasionaților, dar și curioșilor… chiar la intrarea în show.

O evoluție spectaculoasă și plină de adrenalină a avut și avionul de luptă multirol JAS-39 Gripen al forțelor aeriene ungare.

Către seară, ne-au contactat și alți radioamatori, pe care i-am și cunoscut acolo: Andrei-YO3IVB, Florin – YO8SDE și Dan-YO3ILY. Când noaptea începuse a-și face loc printre razele apusului de soare, noi asteptam cu interes vânătoarea în amurg a bandiților aerului.

„Lupta” s-a dat intre YAC-ării acrobați și Jurgis, bătălie care s-a terminat în nori de fum, aplauze, blitz-uri, saluturi ți nelipsitul șir de bombe care au explodat luminând pista, transformată într-un teatru de razboi, spre deliciul publicului.

Apoi a venit un uriaș Spartan ce a coborât deasupra noastră baghete magice, împrăștiind strălucitoare comete din aripile sale. Fiecare dintre ele s-a stins în păcura cerului.

Focul de artificii care a urmat, a luminat cerul odată cu înserarea și făcea concurență cu brio stelelor țesute pe acoperișul nopții.

Am stat o zi întreagă cu ochii ațintiți spre cer, în plină zi de vară cu temperaturi de până la 37°C, alături de sute de oameni, de toate vârstele. Plăcerea și curiozitatea s-au îmbinat într-un mod de neegalat cu adrenalină, dar și dorința de a vedea și afla mai multe despre această minunată pasiune și profesie, poate.

În timp ce noi admiram spectacolul de pe cer cu ochelarii de soare și o șapcă îndesată pe cap, piloții alături de echipele lor arătau impecabil în uniformele și echipamentele pentru zbor într-o zi toridă. Disciplina și măiestria cu care niște oameni extraordinari țin sub control și mânuiesc după mii de ore de zbor uriașele aeronave, au primit pe deplin respectul nostru. Mă înclin în fața celor care, având o asemenea pregătire militară, sunt gata oricând să ne apere pe noi, cei care îi admirăm.

’73

Cristina – YO7JYL