Cam așa a fost… prin Moldova din dreapta Prutului

“Bun venit în România și drum bun!”… spre Iași. Așa aș completa eu urarea vameșilor din Albița, la intrarea dinspre Republica Moldova. Aveam în plan să poposim două zile în “dulcele târg al Ieșilor”, deoarece îl mai vizitaserăm și ne-a plăcut.

De la etajul al 12-lea, am avut parte de o panoramă interesantă, mai ales noaptea, cu vedere spre Piața Unirii. De acolo am povestit cu Lucilius – LX6LS, Răzvan – YO6NAM,  Dumi – ER1VOX, Bogdan – YO3IXW și nea Ștefan – YO7LPT.

Spre deosebire de data trecută, nu am mai vizitat Grădina Botanică sau Parcul Carol ce găzduiește Teiul lui Eminescu. Asta deoarece, împreună cu bicicletele, le-am dedicat vara de acum doi ani. Acum, am vrut să traversăm orașul în ritmul tramvaiului cu care ne-am plimbat. Ca de obicei, nu am fost singuri, pentru că i-am avut cu noi pe prietenii din RoLink și evident, nodul portabil în rucsac. Astfel, ne-am auzit cu Bogdan – YO8GBA/P la Bâlea Lac, Dan – YO3DEL și nea Ștefan – YO7LPT.

Apoi, ne-am întâlnit cu Adi – YO8RXT, care ne-a fost ghid pentru un drum până la releul de radio și televiziune Bucium, situat pe Dealul Repedea.

Aflat deasupra pădurii seculare Bârnova – Dobrovăț, la o altitudine de 400 metri, este un loc minunat de belvedere și odihnă, văzându-se inclusiv o parte din oraș.

În anul 2007, zona a fost declarată de către Ministerul Mediului sit de importanță comunitară, fiind un habitat unic pentru multe specii rare de păsări, plante și animale.

Un panou de informare turistică ne spune că „acest deal este construit din miliarde de cochilii ale unor moluște de apă sărată. Da, ai citit bine. Pășești literalmente pe fundul Mării Sarmatice care acum 5-7 milioane de ani se întindea de la Viena (așa cum o cunoaștem noi azi) și până la Munții Tian – Shan din Asia Centrală. Dacă știi să te uiți cu ochi de arheolog, poți încă să descoperi fosile ale unor vietăți care dominau oceanele acum zeci de milioane de ani.”

În drumul nostru prin oraș, am oprit în dreptul Facultății de Mecanică pentru a-l prinde înainte de decolare pe IAR-93, amplasat la intrare în memoria savantului Henri Coandă, un omagiu frumos pentru inventatorul avionului cu reacție.

Deoarece ne aflam la o aruncătură de băț de Palatul Culturii, am profitat de timpul liber pe care îl mai aveam la dispozitie, până la orele 19, înainte de emisiunea bilunară “Întâlnirea de vineri seara”.

Așa că, ne-am deplasat pe aleea pietonală, trecând pe lângă Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” și Catedrala Mitropolitană, unde odihnesc moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Întâmplător, în dreptul Palatului Culturii am ajuns la fix… adică orele 18 fix, moment în care, din clopote a răsunat Hora Unirii peste întregul oraș.

Știam că mai avem puțină vreme până la ora 7 PM, când alături de Cătălin, trebuia să dăm startul emisiunii de vineri seara. Inițial, știind că vom fi plecați de acasă, anunțaserăm prietenii din RoLink despre faptul că nu o vom putea susține. Dar, cum în această rețea radioamatoricească, există oameni cu inițiativă, ne-am bucurat când Vasi – YO8VAS s-a oferit să ne ajute. Astfel, împreună cu radioclubul din Suceava, au realizat o “întâlnire de vineri seara”, interactivă și foarte atractivă. Punctele de vedere au fost împărțite și exprimate în jurul unei mese rotunde, unde ne-am strâns la ceas de seară. Alături de noi au fost: YO2SH, YO3IFO, YO3ABT, YO3INQ, YO3IOM, YO3IXW, YO4PEA, YO4TTE, YO4RIH, YO7HYC, YO7EPY, YO7NSP, YO7NAE, YO7MPI, YO7YYY, YO7AMK, YO7LPT, YO8VAS, YO8XBA, YO8SGM, YO8CGR, YO8PBT, YO8TTT, YO8CJY, YO8RBY, YO8ACR, YO9AEZ, YO9AKM, YO9IQS, YO9IIE, YO9BXC, YO9ACZ, G/YO9INA, LX7LS, ER1VOX și evident, YO7GQZ/P, YO7JYL/P. A fost o seară faină și interesantă, iar discuțiile au continuat până târziu în noapte.

Sâmbătă… urma o zi cu drum lung, deoarece părăseam Iașiul și porneam coborârea pe harta României, pe drumul către casă. Am mers preț de vreo 300 de kilometri prin Târgu Frumos, Roman, Bacău, Adjud, Focșani, Râmnicu Sărat, Buzău și destinația zilei… Sărata Monteoru. Distanța s-a micșorat în timp deoarece, din graba mașinii, ne-am tot conversat prin RoLink.

Ne-au ținut companie Sergiu – YO6IOG, Narcis – YO8RBY, Albert – YO6BOR, Răzvan – YO6NAM, Vasi – YO8VAS, Laurențiu – YO7EPY, nea Bebe – YO7AMK, Adi – YO8RXT/M, Robert – YO8SHU/P, Dorin – YO5DNI și Cătălin – YO8ACR.

Despre Sărata Monteoru am niște amintiri vagi din copilărie, în timpul unei tabere școlare la Poiana Pinului din Județul Buzău. Acum am regăsit o stațiune cumva lăsată uitării sau poate a fost doar impresie, deoarece este sezonieră, mulțumită apelor tămăduitoare și izvoarelor sărate, iodurate, bromurate, calcice, sulfuroase.

Istoria spune că spre sfârșitul secolului al XIX-lea, atât localitatea cât și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore Stavri, care și-a luat apoi și numele localității drept nume de familie. Deoarece zona este bogată în zăcăminte de petrol, acesta le-a exploatat cu succes, folosind câștigurile pentru a finanța investiția într-o stațiune turistică.

Pe un panou de informare, am citit despre atracțiile turistice ale Săratei Monteoru. Dintre ele, noi am ajuns la Capela familiei Monteoru (1902 – 1903), unde odihnesc șapte din membrii familiei.

De asemenea, într-o plimbare de seară, am urcat preț de vreo jumătate de oră până la Mina de petrol, aflată pe un deal în capătul comunei. Situată la altitudinea de 300 și un pic de metri, este unică în Europa și o raritate în lume, prin sistemul de exploatare a zăcămintelor petrolifere cu metode miniere. Puțurile sunt la adâncimea de 240 – 320 m. Este cea mai veche exploatare petrolieră din județ. Țițeul se scurge în galerii către puțul principal de unde, cu o pompă, este împins către suprafață. Aerisirea se făcea cu un ventilator, iar iluminatul cu ajutorul unor lămpi cu acumulator. Întrarea în mină beneficiază de ajutorul unui ascensor.

Dacă v-am stârnit interesul, aflați că și noi am fost la fel de curioși să vedem ceea ce v-am povestit mai sus, din informațiile panoului de interes turistic. Așa că, în compania cățeilor din comună care s-au aciuat după noi, am urcat la mina de petrol.

Nu am găsit pe nimeni și oriunde aruncam o privire, ne loveam de panoul cu “acces interzis persoanelor neautorizate!”.

Am privit dealurile din jur și, hotărâți să revenim în ziua următoare, am pornit la vale, deoarece ziua se ducea la somn. Din păcate, nici a doua zi n-am avut noroc, pentru că un angajat de acolo ne-a spus ferm că, “accesul este interzis și nu aveți voie să vizitați! Este proprietatea OMV Austria și stiți și dumneavoastră cum e cu Schengen! ” “Care este legătura? Și din moment ce, pe panoul de la intrarea în stațiune scrie că este obiectiv turistic, de ce nu se poate vizita?” “Este doar așa… ca să atragă turiștii.”

Acum încep să înteleg de ce… încă de la început am avut senzația că este o stațiune lăsată uitării. Din păcate, cu un asemenea mod de a gândi, găsim singuri răspunsurile despre evoluția acestei țări… atât de frumoase, dar interzis de explorat.

Înainte de a pleca din stațiune, am oprit la Izvorul nr. 6, care abia mai picura. Aflasem că ar conține apă minerală cu efecte puternice pentru boli de stomac. Cu răbdare am umplut un sfert de sticlă pentru Cătălin.

Ne-am pus în mișcare spre Comuna Pietroasele, mai precis Dealul Mare unde se află Vârful Istrița. Acolo ne atrăseseră atenția niște piloni cu antene.

Altitudinea de 749 de metri este cea mai înaltă din zonă, pe o rază de zeci de kilometri, motiv pentru care a devenit cea mai atractivă ca destinație pentru operatorii de telefonie și radio-tv.

Prima construcție care s-a înălțat pe vârful Istrita a fost Surla Nemților. Era o turlă înaltă de lemn, cu rol de observator, ridicată de austro-ungari în anul 1856. După aproximativ 100 de ani, turla a fost înlocuită cu o structură metalică robustă, de vreo 30 m înălțime, cunoscută în zonă drept Releul de televiune.

Pentru protejarea biodiversității și conservării florei, faunei, precum și a habitatelor naturale, Istrița a fost declarată sit de importanță comunitară. 

---

Apropo de asta, primăvara nu-i departe, judecând după trilurile pline de viață și bucurie ale păsărelelor din pădurea de la poalele Istriței.

După o urcare destul de greoaie, prin șleauri de noroi, bălți adânci, nămol și porțiuni de zăpadă, reușite doar cu 4×4, platoul de pe vârf ne-a oferit o panoramă uimitoare.

---

Eh lasă… drumul rău a fost complet uitat când am văzut vestitorii florali ai lui martie. Mă uitam la florile firave și mă gândeam câtă putere au trupușoarele lor subțiri să reziste la frigul de acolo.

De pe vârf se auzeau mai multe repetoare și noduri RoLink, dar la îndemână a fost cel de la Ploiești, prin care Cătălin a vorbit cu Adi – YO4PEA și cu Bogdan – YO9GBA aflat în drum spre Brașov. În schimb, direct pe frecvența 145.225 MHz, s-a salutat cu Cristi – YO9ABX. La fel de bine, Cătălin s-a conversat pe repetorul din București al lui Dan – YO3DEL cu Laur – YO4FZV aflat în maritim – mobil pe mările lumii, nea Ștefan – YO7LPT, nea Gigi – YO7FFU și Florin – YO7IIY.

În apropierea Istriței sunt locuri speciale cu multă istorie, dar noi am avut timp să ne abatem doar la Cloșca cu puii de aur.

Se pare că, initial tezaurul era compus din 22 de obiecte, iar în prezent, doar 12 piese au fost recuperate şi cunoscute publicului.

---

Încă marcați de influența trecutului, ne-am pus din nou la drum, de această dată, spre casă. După o săptămână plină, încărcată cu locuri frumoase, am adunat din nou amintiri ce au curs prin apele Prutului, din stânga și dreapta lui. De-a lungul timpului, râul a adunat istorie cât pentru nemuri și generații întregi. Despre misterele ei… eh bine, ne-a lăsat să le descoperim singuri.

Granițele fizice au fost doar pentru cine a vrut să le vadă, pentru cine a crezut că le știe și pentru cine încă le mai simte. În rest, suntem aceiași trecători prin viată și vom rămâne la fel… amintiri și din nou, istorie.

’73

Cristina – YO7JYL