Campionatul național de unde scurte YODX HF

Nu eram siguri că vom participa, măcar cu doar câteva legături, din cauza lipsei timpului sau nu știam dacă vrem să facem asta. Nu știam nici cum va fi vremea, în ce locație să intindem sârmele sau dacă avem chef pur și simplu. Am mai participat o singură data la concursul YODX, cu ceva timp în urmă, într-un maraton de aproape 24 de ore, când s-a nimerit a împlini și niște ani din viață pe aici. Atunci am zis că vreau să îi sărbătoresc așa… și a fost frumos, deși am lucrat de acasă, pentru că momentul s-a îmbinat chiar fain cu adrenalina concursului. De data asta, m-am gândit că ar fi frumos să mergem înspre Câmpulung, undeva oricum destul de aproape de casă și un loc drag nouă. Dar unde?

… păi la 1017 metri altitudine, pe Dealul Mățău, situat pe partea dreaptă a drumului, chiar la intrarea în oraș. Aici este locația repetorului R0X și a nodului de aprs YO7JYL-3 și ne-a mai găzduit și alte dăți, în multe concursuri, cu înălțimea și liniștea locului.

Fiind cel mai înalt deal din țară, doar munții sunt mai sus și cât arunci privirea în cele patru puncte cardinale, se văd pe de o parte munții Piatra Craiului și undeva în partea cealaltă, sub niște nori în depărtare, de parcă ar vrea să îi atingă, se vede releul de televiziune de la Coștila.

Apoi, este cariera de piatră de la Mateiaș mai sus de orașul Câmpulung pe drumul către Brașov, iar dacă arunci un ochi în spate, în zilele foarte senine se vede Piteștiul.

În vale, m-am uitat spre clădirile din Câmpulung și în departare ca un zid, barajul Râușor de pe Râul Târgului, mai sus de comuna Lerești.

Aici, la baraj, am făcut un popas înainte de a urca pe Mățău, pentru că de fiecare dată imi place să imortalizez lacul de un albastru străveziu în care se oglindesc munții cu ale lor căciuli de zăpadă ce și le pătrează până târziu în primăvară.

În apropierea orei stabilite, am pornit către Mățău, am scos „jucăriile” din mașină, iar Cătălin a ridicat antena verticală lambda/2 ce avea cablul introdus într-un Kenwood TS 480, alimentat la bateria de la mașină.

Watii ieșiți n-au fost mai mulți de o sută și am apelat radioamatori în benzile de 21 metri și 28 metri, deoarece în cea de 14 metri nu s-a acordat antena. După mai multe teste, am renunțat și la banda de 28 metri pentru că nu a ținut propagarea cu noi și mi-a părut rău, ce-i drept.

Apoi am transmis controale stațiilor DX în banda de 21 de metri din Europa…și spre mirarea mea, chiar Indonezia.

Nu ne-am propus performanță, nici nu eram foarte pregătiți, dar am imbinat plăcutul cu utilul. Am vorbit la stație, am tot privit în jur și am ascultat albinele cum bâzâiau pe câte un puf de păpădie. M-am întins pe iarbă și m-am uitat la norii care se alergau pe cer schimbându-și formele, încercând să-mi imaginez ce figuri vor să-mi arate.

Vremea a fost perfectă, cerul azuriu era brazdat doar de urmele lăsate de avioanele nervoase ce străluceau în razele aurii ale astrului solar și un vânticel simpatic gâdila cele 25 de grade resimțite în aer.

Undele radio se întreceau cu gâzele și rândunelele… care dintre ele ajunge mai departe în eter? În tot acest timp, watii stației sfârâiau pe lângă noi, precum micii pe grătarele din vale.

Nu ne-am propus să lucrăm tot concursul cu toate cele 24 de ore, ci doar până pe seară și odată ce soarele se ducea spre apus, ne-am strâns sculele și am pornit încet spre Pitești, simțind în aer mirosul discret și tăcut al începutului de toamnă.

Ca și părere generală, nu numai că propagarea nu prea a ținut cu noi, dar cred că nici concursul nu a fost destul de promovat, având în vedere anvergura sa. Oricum, nu a fost cu supărare, pentru că el nu fusese scopul pentru care urcaserăm pe deal. De fapt, noi am ales încă o zi împreună cu natura și ne-am simțit la fel de bine ca de fiecare dată, aici.

’73

Cristina – YO7JYL