De 1 Mai prin Munții Parâng

Mini-vacanța de 1 Mai? De fapt, pentru cei norocoși, a fost un sfârșit de săptămână prelungit cu o zi. Mult… puțin… nu contează, atâta timp cât orice moment este savurat cu bucuria prezentului. Iar în aglomerația entuziaștilor care au ales să fugă de acasă, ne-am numărat și noi: eu și Cătălin.

Destinația acestor zile avea să fie zona munților Parâng, pe care am bătătorit-o cu drumețiile noastre de vară, dar și iarnă.

Scopul în sine era unul radioamatoricesc, deoarece aveam în plan să urcăm la echipamentele aflate pe munte, pentru a efectua niște teste. Însă, orice deplasare, absolut voluntară pentru această pasiune minunată, o asociem cu bucuria drumețiilor, indiferent de vreme.

În drumul nostru spre orașul Petroșani, aflat la poalele Stațiunii Parâng, am tot vorbit cu radioamatorii din RoLink: Seby – YO5SE, Răzvan – YO6NAM, Bogdan – YO3BEE, Ovidiu – YO7MPI, Narcis – YO8RBY, Lucilius – LX6LS, Adi – YO4PEA, Ștefan – YO7LPT.

Așa am aflat prin radio de la Ovidiu – YO7MPI că, în apropiere de Târgu Jiu la Aerodromul Barza, era organizat un miting aviatic, între orele 10 și 14.

Noi am plecat de acasă în jurul orelor 11, dar ne-am gândit să ne abatem din drum la aerodrom, chiar dacă timpul zilei anunța deja ceasul 3 PM.

Spectacolul aviatic oricum se terminase, dar pe pista cu iarbă verde încă mai erau aparatele de la aeroclubul local.

Decolau și aterizau în zboruri de agrement, iar noi ne bucuram să le admirăm și să le auzim motoarele zgomotoase pregătite oricând să se înalțe spre crestele albe ce se vedeau în zare.

Apoi, ne-am continuat drumul spre Petroșani, prin pitorescul defileu al râului Jiu.

Drumul virajat și culorile naturii au fost o adevărată delectare pentru ochi și suflet.

Verdele pădurii la sfârșit de aprilie, albastrul cerului de primăvară și albul pufos al unor norișori care se plictiseau, formau o combinație delicată și veselă pe care voiam să o luăm de tot cu noi. Da, trebuia să ajungem în Petroșani, dar înainte de asta, am mai făcut un ocol, spre orașul Vulcan.

De acolo, pornește un drum frumos și virajat, cu diferențe impresionante de altitudine, spre masivul muntos cu același nume.

Practic, de la altitudinea celor 600 metri din oraș, după urcarea de câțiva kilometri pe lângă pârtia de schi, am ajuns la peste 1500 metri.

La gol alpin, în ciuda soarelui vesel, zăpada era la ea acasă, inclusiv peste alfaltul șoselei, pe porțiuni unde iarna trecută o viscolise. De aici, pe un platou înalt, Cătălin a făcut mai multe teste radio cu Răzvan – YO6NAM și Bogdan – YO3BEE, vorbind pe nodul RoLink VHF din Parâng, atât cu stația TYT 9800 de pe mașină, cât și cu portabila Anytone 878.

Astfel că, nu ne-am avântat să urcăm până la Pasul Vulcan (1621 m), ci am preferat să testăm repetoarele din zonă, pe pajiști violete de brândușe.

---

Desigur că ne-am conversat și cu prietenii din RoLink, mai ales că a doua zi urma să urcăm în Parâng. Ne-am salutat din nou cu: Vasi – YO8VAS, Cristi – YO9BZK, George – YO7NAE, Laurențiu – YO7EPY, Liviu – YO9NIC.

Vremea ținea cu noi și ne bucuram mult, pentru că aveam de stat ceva timp pe munte. Dincolo de testele pe care voiam să le facem lângă nodul RoLink de acolo, am mai încercat QSO-uri pe frecvențe apropiate, inclusiv APRS, plus în modul digital.

Am folosit o stație YAESU FT 857, alimentată de la un acumulator extern și antena Diamond CR 8900, pe care am dat-o jos de pe mașină. Rezultatele au fost concludente, iar proiectul Parâng, privitor la rețea, va prinde aripi, cât de curând.

---

Însă, referitor la acest aspect, n-aș vrea să intru în detalii, deoarece viitorul apropiat ne va da răspunsurile corecte și apoi, abia așteptăm certitudinile.

Ne-au mirat schimbările de vreme într-un interval atât de scurt… de genul momentelor. Mai exact, era soare oarecum călduț, dar când norii dolofani îl acopereau, se simțea aerul rece generat de zăpada de pe vârf. În plus, timp de câteva minute, chiar am avut parte de câteva picături de ploaie înghețată, după care… din nou soare.

Odată testele terminate, am luat legătura cu dl. Ștefan – YO9DF, care urcase din Petroșani la o cabană apropiată pentru a se întâlni cu noi. Ne vedeam pentru prima dată, iar bucuria a fost evidentă pe chipurile noastre. Preț de o cafea și o limonadă, am împărtășit atât repere din spectrul radioamatorismului ce au dus la întâlnirea noastră, dar și aspecte de viață care ne-au marcat, atât pe noi, cât și pe dumnealui. Ne privea ca pe copiii lui, iar noi? Îi transmiteam din bucuria și emoțiile generate de discuția cu un părinte. Și atunci? Păi totul este atât de simplu, deoarece gesturile și privirile spun mai mult decât o mie de cuvinte.

Ne-am despărțit cu promisiunea că ne vom revedea la momentul potrivit al vieții, după care am pornit coborârea spre Petroșani.

---

Și din nou o spun: dacă nu ar fi existat RoLink, cu siguranță… erau slabe șanse, spre imposibil chiar, să ne putem auzi probabil și mai ales cunoaște, ca oameni. Dar cum toate aceste experiențe ne dau un vibe pozitiv, ne face plăcere să ne întâlnim cu radioamatorii din rețea, cu care ne-a auzit de atâtea ori, am glumit și schimbat impresii despre viață.

Seara ne-a găsit în compania prietenilor Marius – YO5AM și Nelu – YO5ZC de la Radioclubul Municipal din Bistrița, dar și a informațiilor foarte interesante pe care ni le furnizează cu profesionalism în fiecare duminică.

Evident că ziua următoare aveam să pornim pe drumul de întoarcere spre casă. Am ales alt traseu, pe valea râului Jieț, în urcare șerpuită spre Pasul Groapa Seacă aflat la altitudinea de 1590 metri, iar apoi coborâre spre Obârșia Lotrului.

Am rămas uimiți pentru că, în dreptul Stațiunii Vidra, repetorul RoLink aflat pe Vf. Cozia se recepționa și deschidea bine, în ciuda faptului că nici nu aveam vreun pic de vizibilitate spre el și contrazicea chiar simularea ariei de acoperire. Apoi, cu cât ne apropiam de Valea Oltului și de Masivul Cozia, am putut testa în voie. Ne-am conversat cu prietenii din rețea: Paul – YO5SSS, Răzvan – YO6NAM, Ștefan – YO9DF, Lucilius – LX6LS, Mirel – YO7YYY, Ștefan – YO4RIH, Dan – YO3ILY, nea Bebe – YO7AMK, Seby – YO5SE.

În dreptul stațiunii Căciulata, nu ne-am putut abține și am dat o fugă până la Mănăstirea Stânișoara, ascunsă bine sub masivul impresionant al Coziei.

Din nou, primăvara și-a pus atât de frumos amprenta vie peste natură: pădure, pajiști, insecte, păsări.

---

---

---

Cu multă părere de rău, le-am lăsat în urmă, pentru a ne continua drumul spre casă. Scopul excursiei noastre fusese atins. Dincolo de asta, am avut parte de bucuria unei evadări spre munții care ne atrag atât de mult. Armonia culorilor vii ale mijlocului de primăvară ne-au oferit în mod necondiționat energia și vitalitatea naturii, indiferent de obiectivul urmărit într-o drumeție. Nu în ultimul rând, a fost întâlnirea cu oameni, împreună cu care împărtășim entuziasmul comunicării prin stațiile radio. Iar acest fapt unește oameni, nu?

’73

Cristina – YO7JYL