Drumeție în Masivul Iezer-Păpușa

Munții din județul Argeș sunt parte din copilăria mea și revederea lor mă bucură într-un fel aparte. Este un motiv în plus pentru a evada spre înălțimile lor, ori de câte ori eu și Cătălin avem ocazia. De aceea, o drumeție în Masivul Iezer – Păpușa se vroia consemnată în albumul cu amintiri al blogului.

Într-o zi fierbinte, chiar dacă undeva la sfârșitul verii, munții care se văd de la Pitești în zilele cu atmosferă senină, ne-au ademenit cu aerul lor răcoros.

Și am pornit… odată trecuți de Câmpulung, am cotit stânga spre Lerești, apoi Barajul Râușor și Cabana Voina.

De aici, situația s-a complicat un pic, deoarece pandemia din acest an a mutat o mare parte dintre turiști spre zonele montane în campinguri. Ne-am strecurat și noi cu dificultate printre mașinile parcate de o parte și de alta a drumului forestier. Aveam de parcurs cam patru kilometri până la punctul final unde vroiam să ajungem: Cabana Cuca.

Acolo am găsit altă algomerație, însă pe câte două roți. Am înțeles că se încheia un week-end plin în poiana de lângă ea, unde de desfășurase în forță, o întâlnire moto în stilul vintage.

Dincolo de motoarele mai mult sau mai puțin forjate spre deliciul curioșilor, atât bestiile cât și stăpânii lor arătau un pic… diferit. De la motociclete cu ataș și până la posesorii lor, având vestitele căști metalice în stil nazist, au etalat „bijuteriile” recondiționate sau personalizate în fel și chip. În timp ce ne-am salutat cu Nea Romică de la Cabana Cuca, am aruncat o privire spre „bunicuțele” curajoase cu mulți kilometri pe bord.

Am așezat în rucsaci cele necesare drumeției și în apropiere de ora 12 PM, am început urcarea prin pădure pe traseul dungii albastre spre Vârful Păpușa. Rampa era destul de anevoioasă, iar ca deschidere radio, nu puteam accesa nimic până nu ieșeam la golul alpin.

Altfel, poteca se strecura printre copacii deși, ceea ce ne dădea o stare de bine, mulțumită umbrei lor. Ne îndepărtam din ce în ce mai mult de susurul din vale al râului Cuca, acesta fiind înlocuit de foșnetul vântului printre ramuri. Apoi am ieșit din pădure… în plin soare care se credea îndreptățit să facă doar ce vrea el pe cerul senin.

Odată ajunși la golul alpin, am făcut primul popas și am privit cu nesaț crestele muntoase din jur. Undeva departe se zărea vârful aflat la altitudinea de 2391 m. De el ne despărțea o diferență consistentă de altitudine și grade celsius pentru o ascensiune în plin soare.

Da știu, până la urmă noi o căutaserăm… tocmai în ideea că o excursie pe munte ne va aduce un strop de răcoare. Apoi am și uitat cât este de cald, deoarece ne-am luat cu vorba prin radio. Am putut accesa repetorul R0X de pe dealul Mățău și am schimbat impresii cu Marian – YO7HJM.

Pe măsură ce urcam în altitudine s-au deschis și porțile RoLink-ului, încât ne-am făcut auziți pe frecvența 439.100 MHz a repetoarelor din Pitești și Caracal. După ce am trecut de Șaua Grădișteanu, am avut vizibilitate și pentru rețeaua digitală DMR, accesând cu ușurință repetoarele din Sinaia, Postăvaru și Păltiniș.

Am schimbat controale cu Raul – YO6IXB aflat în mobil la o tură cu motorul, Răzvan – YO6NAM și Cornel – YO3IFO.

Ne-am tot amuzat în conversații și nu ne-a mai păsat de efortul fizic și rucsacii din spate.

Recipientele cu apă n-au fost degeaba urcate pe munte, deoarece setea de pe parcursul traseului s-a simțit din plin și ne-a fost ostoită cu lichidul vieții.

Am trecut pe lângă o turmă cu oițe, iar pe doi dintre câinii ciobănești, i-am găsit pe vârf atunci când am ajuns la destinație. Iar asta se întâmpla după aproximativ trei ore de urcat în ritm lejer.

Se pare că ei știau de ce stau acolo, scopul fiind acela că așteptau cu răbdare de chinez bătrân, diverse ronțăieli interesante de la turiști. Nici noi nu i-am refuzat, mai ales că au dormit cuminți pe pajiștea de pe vârf în bătaia vântului apărut din seninul albastru.

Cătălin a avut în rucsac antena Yagi cu patru elemente și, alături de stația portabilă Yaesu FT2D, am încercat niște teste pe frecvențele simplex FM. Vârful Păpușa este obiectivul MC-014 din Programul S.O.T.A, iar altitudinea de peste 2000 m îi oferă radioamatorului activator șanse mai mari de a putea efectua legături pe direct. Desigur, mai trebuie îndeplinită condiția să fie și stații prezente la recepție, atunci când se face apelul radio. Am avut noroc, pentru că am putut schimba controale bune cu indicativele: YO3IFO – Cornel, YO9HUM – Matei, YO3FWY – Doru, YO3IJB – Teo, YO3DJP – Paul, YO2BIP – Cristi.

Cei doi căței întinși pe iarba leneșă, ne chemau la un pui de somn sub soare, mai ales că se dusese canicula și acum ne ciufulea vântul.

Am zăbovit preț de vreo oră, după care în jurul orei 16.30 am început coborârea, calculând să mai avem semnal radio pe traseu și la ora 17 PM. Asta deoarece primisem invitație de la Marius – YO5AM de a participa la emisiunea QTC Duminical susținut de YO5KUC – Radioclubul CSM din Bistrița.

Totul a fost așa cum am plănuit, încât în momentul când am intrat în emisie la QTC și am povestit despre inițiativa Întâlnirii de vineri seara, ne aflam în apropiere de Șaua Grădișteanu și priveam soarele Iezerului.

A urmat intervenția în forță a lui Cătălin, necesară ca un drept la replică după o situație creată, apoi ne-am continuat coborârea pe traseu. Când am intrat în pădure, s-a pierdut semnalul radio și n-am mai auzit nimic.

Și era așa de bine… același foșnet auzit peste brazii înalți și, pe măsură ce ne apropiam de vale, zgomotul apei ce se prelingea pe stâncile albiei, ne amintea că ajungem la cabană.

După ultima porțiune de traseu, am auzit zgomot de voci, semn că mai rămăseseră câțiva din turiștii care participaseră la întâlnirea moto, iar Nea Romică ne-a ieșit în întâmpinare. Ne-am răcorit cu apa rece și neobosită a izvorului și pentru câteva minute ne-am tras sufletul într-o conversație cu dumnealui.

Deși ne-a invitat la masă, nu ne mai era foame, pentru că muntele ne dăduse totul. Asta gândeam în timp ce am pornit pe drumul spre casă: ceea ce am dorit … am avut, ceea ce am căutat… am găsit, ceea ce am simțit… ne-a plăcut.

Oboseală? Deloc… am primit energie din plin, sub forma unei priveliști de neuitat și amintiri cât să încapă într-un suflet și o inimă.

’73

Cristina – YO7JYL