Cel puțin o dată pe an, Cătălin împreună cu mine ajungem în zona Craiovei sau mai departe spre sud, la granița cu LZ. În principiu, urmărim testarea nodului portabil/mobil sau a nodurilor fixe din raza de acoperire a radioamatorilor care le găzduiesc. De data asta, povestea excursiei în inima Baniei este una simplă, plecată de la o discuție în RoLink a lui Cătălin cu nea Bebe – YO7AMK, în care dumnealui ne invita să cunoaștem colegii craioveni.
Nu știu dacă este cel mai în vârstă radioamator din Romania, dar tocmai ce pășește pe treapta celor optzeci și opt de ani. Nea Bebe de la Craiova, foarte cunoscut în bandă, este cel care împreună cu nea Paul – YO9CMF sau nea Iacob – YO5TI, dezmorțesc nodurile RoLink în fiecare dimineață sau … ca sa îl citez pe dumnealui, “să se vadă că mai sunt în stare de funcționare”.
Zi de primăvară… soare… multă lumină și căldură, cât să indice termometrul prânzului vreo douăzeci și șase de grade, dar și un vânticel care avea o singură grijă: să scuture petalele pomilor înfloriți.
Bicicletele nu mai puteau aștepta prea mult până să fie scoase la lumină, așa că au fost fixate pe suportul mașinii. Apoi am pornit la drum: Cătălin a montat nodul portabil și stick-ul aferent lângă lunetă, dar și antena pentru stația quad-band TYT – perfect adaptată pentru mobil.
Pe tot parcursul traseului am avut de ales între mai multe repetoare cu bună acoperire RoLink în zona de sud: Pitești – 439.100 MHz, Cozia – 145.725 MHz, Făgăraș – 439.050 MHz și evident, nodul portabil al lui Cătălin – YO7GQZ/P. Cu alte cuvinte, posibilitate de comunicație a tot fost, iar noi am profitat din plin de asta. Vorbind la stație tot timpul, colegii radioamatori din inima Băniei au știut în permanență pe unde suntem. Ajunsi la destinație, am putut accesa și nodul din Craiova al lui Samir – YO7LMU, pe frecvența simplex 439.100 MHz.
YO7AMK are QTH-ul exact lângă intrarea în vechiul Parc Nicolae Romanescu. Așa cum știam destul de bine încă de anii trecuți, acolo sunt piste pentru biciclete, hipodromul, o poieniță bine păzită de fazani, potecuțe faine prin pădure, dar și gradina zoologică din incinta parcului.
Nea Bebe, un bătrân mărunțel și ușor adus de spate de cei optzeci și opt de ani, are un spirit tânăr și nu îi dai nici pe departe vârsta declarată. El ne aștepta zâmbind la poartă în dreptul unei curți vesele, pline de flori care pavau aleea de lângă casă.
Îmi pregătise niște sticluțe cu licori magice “pentru doamne” din vișine si mentă, iar într-o găletușă avea o gramadă de stoloni dintr-un soi special de căpșuni care aveau de gând să ajungă împreună cu noi la Pitești.
Între timp, alți colegi radioamatori și-au făcut apariția, constituind cu mic radioclub în aer liber. Am avut posibilitatea de a-i cunoaște pe acești oameni de ispravă, foarte simpatici și cu dar la vorbă: Dorel – YO7AOT, Miti – YO7CKP, Lucian – YO7LID și Cosmin – YO3BA din București, aflat în vizită în zonă. Cu nea Miti – YO7CKP am mai raportat și anii trecuți controale din largul cerului, în timp ce survola șoseaua pe care ne aflam noi în mobil.
Am schimbat impresii și glume radioamatoricești, după care venise totuși vremea să o luăm din loc pe două roți spre parc.
Copacii din mijlocul oazei de verdeață se oglindeau pe suprafața lacului cu nuferi, unde își petrec viața, deloc stingherite niște lebede, o grămadă de pești și broaște țestoase aduse de localnici.
Potecile șerpuiau printre copaci, păsările se întreceau în triluri cu glasuri vesele și gâzele se desfătau prin petalele florilor încărcate cu elixirul primăverii.
Am încercat… inutil… să mă apropii de un fazan. S-a făcut nevăzut prin iarba destul de înaltă, dar m-am bucurat pentru că, măcar a stat “la poză”.
Cu nodul portabil amplasat pe bicicletă și alimentat de la o mini-celulă solară, am tot facut QSO-uri cu multe stații din țară, după care am avut plăcerea să ne vedem cu Iulian – YO7MGH. Ne întâlneam pentru prima oară, venit alături de Oana, XYL-ul său. Tot prin intermediul RoLink ne-am auzit și cu Ovidiu – YO7MSJ, care a sosit în parc pe bicicletă pentru a ne cunoaște, dar și Claudiu – YO7NCA.
Răgazul unui cornet cu înghețată savurată la umbră, lângă un rond colorat cu zambile din fața grădinii zoologice, mi-a dat ocazia să vă prezint într-o poză generația tânără de radioamatori din Craiova, în antiteză cu veteranii pe care i-am cunoscut în prima parte a zilei.
Habar n-am câte s-au mai povestit despre pasiunea care a facut posibilă întâlnirea sau ce planuri are fiecare în această privință. Îmi aduc aminte doar că ne-am simțit foarte bine în compania acestor oameni veseli.
Către seară am lăsat acolo parcul și toată natura din el, îndreptându-ne spre mașina pe care o parcasem în fața casei lui nea Bebe.
Nu mă miră faptul că dumnealui era tot acolo… la poartă, parcă așteptându-ne… și arăta exact ca un bunic care se uită cu drag în zare, după nepoți. Într-un buzunar avea o poză în alb-negru cu soția, făcută în urmă cu mulți ani pe Muntele Cozia. Ochii i s-au umezit, iar eu știam de ce…
În final, nu puteam să plecăm fără să ne mai vedem încă o dată înainte de a părăsi orașul, cu promisiunea fermă că vom reveni.
Am petrecut o zi în Craiova împreună cu niște oameni foarte simpatici și spirituali, bucuroși că au împărțit cu noi câteva ore senine de primăvară. Sentimentul bucuriei a fost oricum reciproc și am avut mereu impresia că parcă i-am mai văzut, că totuși îi cunoșteam… cine știe.
Se încheia și ziua, drumul se întindea liber în fața noastră, iar în urmă lăsam apusul de soare ca un felinar arzând la capătul cerului.
‘73
Cristina – YO7JYL