Pe aceeași lungime de undă… radio cu Masivul Cozia

Aveam în plan de mai mult timp să ajungem în Masivul Cozia, dar conjunctura n-a ținut cu noi. Ultima dată când am urcat până pe vârful Ciuha Mare în muntele ridicat lângă Valea Oltului, a fost la începutul acestui an. Atunci a fost o simplă drumeție de iarnă, însă de această dată era nevoie de o intervenție în incinta locației care găzduiește echipamentele radio.

Pentru aceasta însă, trebuia să urcăm pe vârf împreună cu Adi – YO7HKR, prin amabilitatea căruia, radioamatorii se pot bucura de repetorul R5 (145.725 MHz).

Pe de altă parte, din vara trecută, dumnealui ne-a permis și instalarea unui sistem IGATE pentru A.P.R.S., dar și camerele web cu imagini fascinante peste văi și înălțimi.

Astfel, posibilitatea noastră de a ajunge acolo a coincis cu timpul liber al lui Adi, într-o dumincă la început de iunie.

Și tot ca o coincidență, cu două zile înainte de urcarea la Cozia, ne-a contactat si Cătălin – YO3JBF cu rugămintea de a monta pe vârf un repetor și o antenă. Acestea îi erau utile pentru a comunicațiile radio în cadrul competiției Raliul Argeșului de la mijlocul lunii.

Toate păreau să urmeze traiectoria pe care ne-am propus-o, însă mai rămânea de luat în calcul, poate cel mai important dintre aspecte: factorul vreme. După o săptămână cu ploi abundente, nici ziua de duminică nu promitea timp frumos la altitudinea celor 1668 m ai vârfului Ciuha Mare.

Până la urmă nu mai conta, deoarece aveam de urcat cu mașina până la cabana Cozia, iar de acolo preț de vreo douăzeci de minute, o ascensiune cu cele necesare până la locație.

Cu temele făcute, am pornit alături de Cătălin – YO7GQZ pe drumul spre Curtea de Argeș, apoi comunele ce traversează județul urmând varianta alternativă până la Berislăvești – Dângești din județul Vâlcea. Acolo, la poalele Coziei urma să ajungă și Cătălin – YO3JBF, iar sus la cabană, venit din Râmnicu Vâlcea, ne aștepta Adi – YO7HKR.

Încă de pe drum, vremea a vrut să țină cu noi, deși prognoza anunțase ploi și vreo douăsprezece grade în aerul înălțimilor.

Așa că ne bucuram de soare peste zări, câțiva nori pufoși și multe flori de câmp, printre care nuanța sângerie și hiponotizantă a macilor pe care îi ador.

---

Am schimbat impresii cu radioamatorii aflați la recepția RoLink: nea Paul – YO9JVS și Narcis – YO8RBY.

La poalele Coziei, unde încep cei cinsprezece kilometri de drum forestier spre cabană, ajunsese și Cătălin – YO3JBF și după ce am stabilit o frecvență radio prin care să putem comunica din mobil, am pornit urcarea.

Pe anumite porțiuni, din cauza exploatărilor forestiere, drumul se mai deteriorase, dar nu a ridicat probleme. Soarele aducea o lumină faină, copacii erau înverziți, vânticelul se plimba printre frunzele lor, iar atmosfera mai mult decât plăcută.

Parcă nu-mi era dor deloc de perioada când zăpada scârțâia sub bocanci și țurțurii tronau în regatul iernii. În depărtare se vedea lanțul Munților Făgăraș, unde rămășițele hibernale încă mai persistau cu petice consistente.

Am ajuns destul de rapid la cabană și după câteva minute de socializare și bucuria revederii cu YO7HKR, am pus la punct bagajele ce urmau să fie urcate până la incinta radio.

---

Cu echipa astfel formată: YO7GQZ, YO7HKR, YO3JBF și eu, ne-am aventurat spre vârf.

Dincolo de faptul că îmi plac foarte mult acele locuri în orice anotimp, ne bucuram cu toții că eram acolo, iar natura verde ne răsplătea din plin cu viața ei.

Întreaga vale a râului Olt se vedea luminată de raze atât în aval cât și în amonte, iar oglinda apei se unduia de-a lungul defileului.

Cătălin – YO3JBF ne arată că este ok, dar de fapt sus la destinație nu prea se simțea bine din cauza efortului și a căldurii. Deși ne-a spus adevărul abia după un timp, chipul lui aprins trăda o suprasolicitare, accentuată și de oboseală.

După ce am admirat câteva minute orizonturile, colegii mei s-au apucat de treabă: Cătălin – YO7GQZ a schimbat mufa de la sistemul A.P.R.S. YO7JYL-10, care ne-a creat probleme de la început, iar la momentul respectiv, nu am putut să o înlocuim.

La fel, a montat și doi senzori care monitorizează temperatura internă și exterioară prin intermediul unui Orange Pi Zero pe care noi l-am folosit drept IGATE în călătoria de acum doi ani în Austria.

Apoi, a urcat pe acoperișul incintei pentru a verifica și mufa de la antenă.

Adi – YO7HKR a înlocuit stația repetorului R5, deoarece datorită squelch-ului intra în emisie și deranja rețeaua RoLink.

I-a programat și tonul de 103,5 Hz pentru RoLink, apoi a început să facă teste de modulație cu Toma – YO7GC, aflat în vale la cabană.

Cătălin – YO3JBF s-a urcat cu grijă pe platfoma acoperișului incintei pentru a nu afecta stratul izolator, unde a montat o antenă pentru comunicațiile din Raliul Argeșului. Apoi, i-a atașat și cablul pe care l-a coborât până în incintă unde a instalat repetorul.

Dar eu? Păi… eu l-am ajutat pe Cătălin la lipiturile mufei, pe care a cositorit-o cu grijă. Altfel, am efectuat QSO-uri, încercând să testez ce repetoare din rețea pot să accesez. Astfel, am vorbit cu Gabi – YO9ABK prin repetorul din Munții Făgăraș (439.050 MHz), iar apoi am încercat și un QSO cu Vlad – YO7HYC prin intermediul echipamentelor din stațiunea Păltiniș (439.100 MHz). Mai rapid de PTT a fost Luci – YO6ZO, împreună cu care am schimbat impresii de la altitudinea de 1668 m. Aflat tot pe frecvența 439.100MHz, am deschis și nodul de la Caracal, deoarece în stație auzeam identificarea lui YO7GPG.

Între timp, mă delectam cu poze la tot ce vedeam și-mi plăcea să ascult păsările și vântul printre brazi.

---

În straturile superioare ale atmosferei, vântul alerga norii din dreptul soarelui, așa încât niște tunete rătăcite, au descărcat o porție sănătoasă de ploaie undeva spre sud. În tot acest timp, noi ne bucuram din plin de soare.

În plus, eram copilul bun la toate: de adus patentul, de urcat pe platformă niște clești reglabili, de coborât cablul, de recuperat diverse chestii căzute de pe platformă etc.

Timpul a trecut foarte repede, iar în jurul orei 3 PM ne întorceam la cabană, destul de obosiți, dar bucuroși.

Având în vedere că pe vârf mâncaserăm niște covirgi printre antene și stații, ne-am gândit că ar fi minunată o ciorbă de văcuță, care pe mine și Cătălin ne mai ademenise și iarna trecută.

În timp ce am savurat-o, ne-am bucurat de soare, împrejurimile îndepărtate și… povesteam diverse.

În jurul orei 4PM, ne-am luat rămas bun zâmbind într-o poză de gup, după care ne-am urcat în mașini și am pornit coborârea celor cinsprezece kilometri de drum forestier.

La poalele muntelui, drumul comun cu radioamatorii vâlceni s-a terminat, deoarece ei au cotit spre Râmnicu Vâlcea. Noi am urmat același traseu de întoarcere către Pitești, iar Cătălin – YO3JBF a ales să meargă împreună cu noi, apoi și-a continuat drumul pe autostrada A1 spre București. Din nou, am ținut legătura între mașini prin undele radio ale frecvenței 145.225 MHz și am povestit… ce? O gramadă de întâmplări despre viață și pasiuni, printre care cea care ne adusese împreună într-o duminică de început de iunie: radioamatorismul.

’73

Cristina – YO7JYL