Poveste radio de pe meleaguri vrâncene

Știam că va fi o zi cu început destul de matinal, ținând cont de drumul lung ce se așternea pe hartă. Vorbim despre 360 de kilometri pe care îi aveam de parcurs într-un timp de patru ore și jumătate, între Pitești și Adjud sau mai precis Șișcani, la opt kilometri de Adjud.

Aducându-mi aminte scopul pentru care trebuia să fim acolo, somnul s-a risipit repede, iar la ora 7.30 din zorii zilei de sâmbătă, porneam alături de Cătălin pe autostrada A1 spre București. Pe parcursul celor 100 de kilometri până la centura capitalei, în timp ce Cătălin dădea trezirea pe RoLink, eu m-am gândit să vă spun câteva idei despre proiectul de suflet al lui Mirel – YO4OMG.

Astfel, avusese startul efectiv undeva prin luna februarie, dar vremea capricioasă ce ne-a dat tuturor de furcă, a făcut ca misiunea radioamatoricească să înainteze în funcție de condițiile meteo.

Altfel, această poveste începea să-și țeasă firul încă de anul trecut, când Mirel ne spusese despre ceea ce ar avea de gând să facă în ținuturile natale.

În curtea casei părintești de la Șișcani, aflată pe malul râului Siret, Mirel a avut în plan să ridice un pilon înalt de peste douăzeci de metri.

Acesta avea să găzduiască trei antene pentru echipamentele care urmau să ocupe rafturile din căbănuța pe care a construit-o la baza lui.

Ne-a ținut la curent cu stadiul ridicării ei, ajutat fiind de tatăl lui. Inițial, pilonul avea douăzeci și patru de metri, dar după care l-a mai scurtat puțin, cu tot cu paratrăsnet măsura douăzeci și unu.

După ce l-a vopsit în culorile naționale (și bună idee a avut), a fixat și fiecare suport pentru cele trei antene Diamond.

În ordinea gravitației, a montat o antenă Dimond BC 200 pentru repetorul digital în Rețeaua DMR+ (pe frecvența 439.900 MHz) pentru R.V.S.U. (Radioamatori Voluntari în Situații de Urgență. Apoi este o antenă X300 pentru viitorul repetor în Rețeaua analogică RoLink cu nod VHF și încă o antenă X300 pentru sistemul A.P.R.S și echipamentele Rescue 4×4.

De asemenea, pe pilon vroia să amplaseze și două camere web, una fixă cu vedere spre Siret și una mobilă.

Așa stând lucrurile, vroiam să ne strângem o echipă de radioamatori, care împreună aveam în plan să dovedim structura metalică, așa încât să orientăm tricolorul național cu albastrul spre cer.

Așa cum spuneam mai devreme, timpul nefavorabil i-a cam dat lui Mirel bătăi de cap. Cu doar două zile înainte data stabilită, ningea (pentru a câta oară în luna martie), așteptând parcă în zadar, ca vopseaua să se usuce. Apoi vremea s-a mai îmbunat, iar sâmbătă se anunța o zi cu soare primăvăratic.

De fapt, cu toții ne doream asta, așa că iată-ne ajunși pe centura capitalei, urmând ruta spre Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani, Adjud, Șișcani. Mi s-a părut că timpul a trecut destul de repede, mai ales că ne-am conversat prin radio, fiind o ocazie foarte bună să testăm acoperirea RoLink de-a lungul traseului.

Ziua noastră începuse foarte bine, drumul fusese bun și deloc aglomerat, însă nu la fel fusese și pentru Mirel. Asta deoarece, chiar la intrarea în Șișcani, se grăbise să acorde primul ajutor în cazul accidentului feroviar cu final tragic, întâmplat chiar la primele ore ale dimineții. Apoi, ziua și-a urmat cursul ei, Mirel fiind tot pe fugă, așa cum a fost de fapt de când a început proiectul radio de la Șișcani.

Cu o oră înaintea noastră, în locația aflată lângă apele Siretului, ajunseseră și Adrian – YO3HJV și Aurel – YO3IBZ.

Astfel, în jurul orei 11.30 AM am sosit la destinație și eu alături de Cătălin, după care am făcut cunoștință cu gazdele: părinții, sora și cumnatul lui Mirel, plus animăluțele care apăreau de peste tot. Apoi, în grădină trebăluiau ca furnicile în jurul pilonului Mirel, Adrian, Aurel, nenea Ștefan – YO4RIH, Romeo – YO4RKN și Mădălin, un prieten și vecin de-al lui Mirel.

Sub cerul senin și soarele blând, a urmat fixarea ancorelor de pilon, montarea camerelor și legarea cablurilor electrice.

În timp ce îi filmam pe colegii mei, mă gândeam cât de fain era totul, cât de vital este aportul unei echipe la un proiect comun și mai ales, priveam latura umană acestei acțiuni: câțiva radioamatori care se adunaseră pentru a fi împreună, cu scopul de a realiza ceva pentru comunitate.

În plus, dincolo de partea radioamatoricească a acestei întâlniri, era nevoie de oameni, pentru că acum se punea în aplicare cel mai bine principiul: “Unde-s mulți, puterea crește”.

Mai jos, în filmul dedicat ridicării pilonului, se vede cel mai bine cât de important a fost numărul celor prezenți acolo.

Întreaga acțiune a fost ca o aventură, plină de adrenalină, deoarece odată ridicat de la sol, centimetru cu centimetru, modificarea centrului de greutate al structurii metalice, ne dădea emoții la fiecare tendință de înclinare eronată.

Ca timp, înălțarea tricolorului din fier a durat aproximativ douăzeci de minute, dar după treisprezece minute, a trebuit să cobor drona care plângea după un alt acumulator.

Altfel, efortul comun al tuturor, a făcut ca pilonul să fie fixat în ancore, iar culorile naționale, împreună cu baliza să fie vizibile de la distanță, completând albastrul cerului. Și ce frumos se vedea!

Tot ca niște furnici priveam bucuroși în sus, iar eu mă gândeam că abia aștept să vină seara, ca să văd cum strălucesc ledurile balizei.

Adrian și Aurel trebuiau să ajungă în București în aceeași zi, așa că după ce am împărtășit bucuria reușitei comune, dar și aceea de a ne cunoaște, ei s-au pregătit de drum.

Înainte de a ne strange mâna, l-am rugat pe Adrian să-mi dea mai multe amanunte despre comunitatea de radioamatori RVSU și sistemul STAR. Iar răspunsul lui a fost: “Pornit inițial ca un proiect RVSU destinat creșterii capacității de răspuns a radioamatorilor în cazul unor dezastre, sistemul STAR s-a extins cu un repetor în frecvențe comerciale pentru utilizarea ONG-urilor cu care colaborăm devenind STAR+, iar astăzi aria de acoperire a crescut odată cu instalarea și punerea în funcțiune în probe a repetorului de la Șișcani. Toate repetoarele STAR+ sunt în standardul DMR și permit legături de voce și date. Repetorul este conectat la rețeaua STAR+ care acoperă Bucuresti-Ilfov și plănuim să o extindem pe direcția de propagare a seismelor din Vrancea. La rândul lui, STAR+ are legatură (este interconectat) cu rețeaua DMR+.”

Din mobil pe drumul spre București, Adrian a mai făcut teste cu Mirel prin repetorul DMR+ montat în căbănuța de la Șișcani.

Acum, referitor la repetorul RoLink, în curând acesta va trebui să ajungă de la Brașov, unde se află în teste la Răzvan – YO6NAM. Între timp însă, nenea Ștefan – YO4RIH a adus nodul dumnealui (432.775 MHz) pentru a-l conecta la antena proaspăt instalată pe pilon, iar QSO-urile s-au desfășurat în condiții de Q5.

Părinții lui Mirel ne chemaseră la masă în mai multe rânduri, dar i-am amânat mereu. În afară de cafea, nici măcar de apă nu ne-am adus aminte. Cu toții eram atât de bucuroși încât, adunam din echipamentele întinse peste tot și, din când în când ridicam ochii spre pilonul vesel.

Cu vârful spre cer, parcă ne spunea fără cuvinte, tot ceea ce noi nu puteam vedea. Și îmi aduceam aminte de un QSO pe care l-am avut în ziua respectivă cu Silviu – YO9GNS: ”Îmi pare rău că nu pot să fiu acolo cu voi și îmi vine să plâng de emoție când vă văd atât de uniți”. Pentru mine, această replică a însemnat totul! Practic a răspuns la întrebarea ce căutam noi acolo, cât de importantă a fost prezența fiecaruia și cât de bine s-au completat forțele noastre, astfel încât rezultanta lor se afla la înălțime, atât la propriu, cât și la figurat.

Se lăsase seara, când noi strângeam din aparate, cabluri, diverse unelte și chei ce fuseseră folosite peste zi.

Apoi n-am mai rezistat și am cedat tentației unei cine pe cinste. Mi se făcuse puțin răcoare, dar dincolo de atmosfera caldă din familia lui Mirel, ne-am încălzit și cu o ciorbă acrișoară cu afumătură din carne de porc din ograda proprie.

A urmat un grătar cu o delicioasă friptură, iar mămăliga bălaie din mălai de țară se întrecea în culoare cu luna plină ce promitea să ne fie alături în seara târzie petrecută pe afară.

Nu de alta, dar gândul meu rămăsese tot la ledurile foarte roșii ale balizei care, odată ce s-a lăsat întunericul, nu m-a dezamăgit. Luna și-a dorit și ea o poză împreună cu pilonul, iar antena luminată de baliză părea un cărbune încins. Eu împreună cu Tatiana – sora lui Mirel și Mădălin ne-am amuzat făcând poze de noapte spre cer.

În armonia necuvântătoarelor din curtea de la Șișcani, am cunoscut căței și pisici cu nume caracteristice, care ne-au ținut companie până târziu, când ni s-a făcut frig. Căldura sobei din căsuță ne cam chema, iar eu am vrut să mă asigur că prind un loc în față lângă teracota fierbinte. Tatăl lui Mirel se ocupase să întrețină focul pentru friguroși, iar când noi am intrat în casă, momentul poveștilor la gura sobei ne strângea aproape de ea. În ciuda oboselii, alături de Cătălin, Mirel, Tatiana, Marius – cumnatul lui Mirel, am râs și glumit până după miezul nopții. Lângă noi au stat Negruța – pisica mițoasă care se tăvălea printre mângâieri și cățelușa Tiriplica, de mărimea unui buzunar, ce s-a pitit sub sobă, unde era de fapt locul ei de somn.

La un moment dat am ieșit afară să văd luna, ce trona pe cerul senin cu perdeaua de stele, iar momentul astronomic a fost întrerupt de niște sforăituri. Când m-am uitat în jur, lângă ușa de la intrare, dormea dus cățelul Candramel. Ascultam liniștea din jur și mă simțeam atât de bine, după care m-a chemat căldura sobei.

Dimineața a venit mai repede, datorită trecerii la ora de vară, iar când am făcut ochi, soarele adusese demult lumină. Afară era călduț, iar eu și Cătălin am coborât pe malul apei Siretului ce curgea agale.

În zare se vedeau două lebede, iar câteva rațe sălbatice și-au luat zborul patinând pe oglinda apei.

Între timp, Cătălin a făcut o filmare deasupra râului și împrejurimilor, iar părinții lui Mirel ne așteptau cu micul dejun.

Apoi l-am contactat prin radio pe nenea Ștefan – YO4RIH și, împreună cu Mirel și Denisa – soția lui, am mai coborât încă o dată pe malul Siretului, parcă pentru a ne lua rămas bun de la meleagurile vrâncene.

Nenea Ștefan venise cu o biografie a localității, făcută de dumnealui cu mare grijă și pe care mi-a prezentat-o cu bucurie și emoție. De asemenea, cu plăcere am primit o punguță în care stătea un borcan cu miere, împreună cu două sticluțe de “Leac anti-covid” sau “Tescovină”.

Între timp, mama lui Mirel ne pregătise trei cofrage cu ouă de găină și rață pentru care nici nu mai știam cum să-i mulțumesc.

Trecuse de ora 1 PM, iar noi trebuia să ne punem în mișcare, pentru că erau destule ore de mers până la Pitești. Cu promisiunea că vom reveni la vară, i-am salutat pe oamenii care ne-au găzduit o noapte, acolo… la Șișcani, pe meleagurile vrâncene scăldate de apele Siretului.

Noi am plecat împreună cu Mirel și am mers în coloană până în apropiere de Focșani. A fost o ocazie bună de a testa atât nodul RoLink al lui nenea Ștefan care funcționa cu antena de pe pilon, dar și repetorul DMR+ proaspăt instalat la Șișcani.

Apoi, drumurile noastre s-au despărțit deoarece Mirel trăgea după el și rulota, iar noi eram puțin presați de timp.

Fiind dumincă seara, autostrada A1 nu era aglomerată pe sensul București – Pitești, în schimb sensul opus către capitală era blocat. În urmă cu putin timp se produseseră două accidente rutiere la o diferență de câteva minute între ele.

Eram obosiți, dar nu conta, pentru că petrecuserăm două zile faine, încărcate cu bucurie, stropite cu adrenalină și încheiate cu un pic de nostalgie.

Am cunoscut sau am revăzut oameni deschiși, altruiști, uniți, veseli și alături de care ne-am simțit minunat. Vreau să le mulțumesc și radioamatorilor care au fost la recepție și au schimbat împreună cu noi controale, dar și impresii: Gabi – YO9ABK, Liviu – YO3FYO, Ștefan – YO4RIH, Mirel – YO4OMG, Romeo – YO4RKN, Ștefan – YO3IBE, George – YO7NAE, Mircea – YO8RAA, Ovidiu – YO7IJS, Bella – YO6BKB, Silviu – YO9GNS, Vali – YO2LFO, Sorin – YO8AAZ, Lari – YO9CSM, Răzvan – YO6NAM, Alin – YO9IPZ.

Așa cum spuneam, în curând va fi instalat în locație repetorul RoLink pe frecvența 439.100 MHz, dar și sistemul A.P.R.S care este încă pe drum, deci avem un motiv în plus să mai povestim despre asta.

M-am bucurat enorm pentru că Mirel, cu multă voință și-a îndeplinit acest vis și nu s-a dat bătut nici măcar în fața vremii. Apoi, efortul voluntar și susținut al unor oameni, a dus la realizarea unui frumos proiect radioamatoricesc. Scopul lui este unul nobil și, cel mai important, este menit să fie folosit de o întreagă comunitate și nu numai.

’73

Cristina – YO7JYL