…prin culoarul Rucăr – Bran. Am mai scris cum se comportă repetorul din Pitești pe traseul spre Câmpulung, dar de data asta trebuia mers și mai departe. Week-end-ul se anunța din nou canicular, iar muntele parcă ne chema. Răcoare, vânticel care legăna ramurile înalte si foșnitoare ale brazilor și apoi, cumva mai aproape de cer sau măcar de liniile drepte lăsate de avioane pe infinitul albastru … cam așa se vedea de la Pitești drumul către orașul de sub Tâmpa, Poiana Brașov și Vârful Postăvaru, iar excursia era completă doar dacă bicicletele erau cu noi. Caniculă s-a dovedit a fi și în Brașov, dar acolo sus pe munte, era altceva.
Am pornit de cu seară, iar crestele întunecate ale munților Făgaraș se pierdeau în norii care parcă apăsau pe ele, ca niște căciuli îndesate pe frunte. Doar niște petice albe de zăpadă mai aminteau de iarna dusă cu forța.
Pe tot parcursul drumului către Brașov și apoi, la întoarcere, aprs-ul accesat cu YO7GQZ-7 a înregistrat traseul, iar Cătălin YO7GQZ a folosit același sistem RoLink portabil pe care l-am luat cu noi și în excursia de la Dunăre. Evident, urcușul și apoi coborârea ( Câmpulung – Mateiaș – Rucăr – Dealul Sasului – Moeciu – Bran – Râșnov – Brașov) a făcut ca semnalul, atât la emisie cât și la recepție să varieze. Odată ajunși în Râşnov, am trecut pe frecvența 145.2875 a nodului local RoLink situat la Sânpetru, amplasat în locația lui Nelu – YO2LIT.
Bicicletele ne-au purtat peste tot prin orașul vechi, Pe Tocile până la Pietrele lui Solomon, de unde pornește drumul vechi forestier către Poiană, practicat în regim de plimbare la pas sau de ce nu, de pasionații pe două roți.
Val-vârtej ne-am dat drumul la vale, traversând orașul către Valea Cetății și apoi împingând la deal cu „boii mici” către ” Iepure”, adică poiana de la poalele Tâmpei, unde localnicii și nu numai, se relaxează la grătar.
Tot de acolo pleacă drumeaguri şi potecuțe parcă doar de ei știute, prin pădure, iar dacă mai ai încă un chef de urcat, după vreo șapte curbe urcate pieptiș cu bicicleta la spinare, se ajunge într-o poiana minunată despre care nici nu bănuiai că ar fi acolo, numită Șaua Tâmpei, de unde dacă te uiți un pic în jur, se vede vârful muntelui, unde merită să ajungi, că doar nu ai urcat degeaba.
La „Iepure” și apoi în Piața Sfatului am avut plăcerea sa ne întâlnim cu Lucian – YO9INA, alături de care „am pus țara la cale”.
Strada Sforii, dacă poate fi numit așa culoarul de nici un metru lăţime ai cărui pereți îi poți atinge cu amândouă mâinile în același timp.
A doua zi, cum soarele ne arunca văpai din spate, am pornit către Poiana Brașov, iar de acolo, pe scurtătură😀 cu telecabina până pe Vârful Postăvaru și Cristianul Mare.
Atmosfera extrem de senină și soarele strălucitor au făcut posibilă admirarea peisajului în lung și-n lat. Din când în când, azuriul era străbătut de câte o parapantă colorată ce se lasa purtată pe aripi de vânt.
Am făcut câteva legături cu radioamatorii din zonă, iar apoi am coborât la pas, pe drumul forestier și alternând pe pârtia de schi.
Am trecut pe lângă lacul artificial a cărui apă alimentează tunurile de zăpadă… iarna. Un pic mai jos de el, este jumătatea drumului… pe cablu.
La urcarea cu telecabina am fost avertizați că trei puiuți cu blana deasă împreună cu „mămica” lor au fost văzuți de curând prin zonă, dar oricum traseul este atât de circulat, încât zgomotul turiștilor cu siguranță i-a speriat.
Drumul către casă a fost orbitor din cauza soarelui ce ardea prin parbriz, lăsând în spate coloana munților Piatra Craiului ca niște adevărați străjeri ai locului.
73
Cristina -YO7JYL