Sărbătoarea Învierii lângă țărmul Mării Negre

Hristos a Înviat! Abia așteptam să scriu pe blog aceste cuvinte, după trăirile unor zile minunate.

Spiritual vorbind… prin încărcătura simbolică a Paștelui, dar și la propriu, văzută prin prisma vremii bune a unei primăveri capricioase, Sărbătoarea Învierii ne-a adus bucuria și energia de care aveam atât de multă nevoie.

În plus, locul ales ca destinație pentru primirea Luminii Sfinte a fost unul pe măsură: malul înspumat al Mării Negre. Alături de Cătălin, îmi doream să ascult valurile neobosite ce vin de la capătul orizontului și se zbat de mal, încă de la începuturi. Am vrut să ducem pe țărm „Lumina Îniverii între cer si mare”, exact ca în urmă cu patru ani. Așa că, hai!

Drumul spre Constanța l-am găsit destul de liber, deoarece Autostrada Soarelui ne întreba șoptit, printre lanurile de rapiță: “Hei, unde vă duceți? Încă nu-i vară!“ “Și ce dacă?“ Florile aurii atât de frumoase scăldau câmpiile întinse până la contopirea cu cerul azuriu și erau în total acord cu nebunia noastră.

Sutele de kilometri care ne despărțeau de marea cea mare și albastră s-au scurs rapid, muțumită legăturilor radio pe care le-am avut cu prietenii din rețeaua RoLink: Bogdan – YO3BEE, Laurențiu – YO7EPY, Adrian – YO4PEA, Răzvan – YO6NAM, Teodor – YO3HTB, Gigi – YO7FFU, Ovidiu – YO7MPI.

Fascinați fiind de frumusețea mării în orice anotimp, nu am asociat-o niciodată doar cu sezonul estival. Din contră, plaja nisipie cu miros de infinit, lăsată la discreția pescărușilor și a porumbeilor călători, îmi inducea un sentiment de liniște și pace. Așa am regăsit țărmul ei frumos, pregătit să ofere totul celui care străbate atâția kilometri, doar ca să o vadă și să-i simtă atingerea delicată, dar sălbatică.

Briza ei destul de nervoasă nu a reușit să ne gonească de pe mal, în timp ce povesteam cu prietenii din RoLink. De fapt, din punct de vedere radioamatoricesc, a fost o ocazie foarte bună de a testa rețeaua și aria ei de acoperire de-a lungul drumului Pitești – Constanța. A fost simplu, deoarece pe autostrada A1 spre capitală, am avut de ales între repetoare: cel din Pitești (439.100 Mhz), Vf. Cozia (439.075 Mhz), Vf. Florea din Munții Făgăraș (439.050 Mhz) și nelipsitul nod mobil din portbagaj.

În orașul de la malul mării, am testat în voie nodul fix (145.412,5 Mhz) cu vedere la mare, montat de Marius – YO4TTE și aflat la QTH-ul lui Leo – YO4AW. Astfel, având în permanență pe fundal zgomotul valurilor, dar și al vântului dinspre larg, ne-am salutat cu Răzvan – YO6NAM, Dorin – YO5DNI, Narcis – YO8RBY, Ovidiu – YO7MPI, Dorin – YO2ZZA.

Ne-am jucat cu nisipul scurs ireversibil într-o clepsidră imaginară și am păcălit valurile înspumate, ce își luau avânt din larg și sperau să ne ude tălpile.

Planul pentru a doua zi era bine pus la punct, deoarece voiam să vizităm Cheile Dobrogei.

Aflate la o distanță de 45 kilometri de Constanța, știam despre ele că reprezintă o arie protejată avifaunistică de pe teritoriul Dobrogei… dar și că merită vizitată pentru relieful turnurilor stâncoase, al pereților de calcar și peșterilor.

Chiar dacă pe drum, cele câteva picături de ploaie ne-au tot alergat fără succes, ajunși în zona Cheilor, cerul s-a scuturat de nori, lăsând soarele din sâmbata Paștelui să ne încălzească.

Aici am găsit pajiști pe care alergau iepuri sălbatici (speriați de zborul dronei), pășuni peste care zburdau mieii salvați printr-un miracol de la jertfa Paștelui și o mulțime de flori, care ne-au bucurat ochii însetați de frumos.

---

---

---

Ne-am amuzat cu niște popândăi comici și curioși, dar foarte agili (mulțumesc lui Bogdan – YO3IXW pentru că m-a corectat, deoarece eu îi crezusem pârși).

Despre păsări… nu știu ce triluri se auzeau, dar corul de ciripituri vesele, însoțea fiecare ramură sau pomișor din peisaj.

Am stat ore în șir cocoțați pe stânca din spatele celor două turnuri, dar n-am fost singuri, deoarece natura era la ea acasa. Și a fost atât de bine!

Un gușterică a tras un pui de somn pitit sub piatra de lângă noi, fluturii se întreceau, dar n-a fost chip să-i prind în cadru, iar norii se alergau pe cerul pur de albastru, lăsându-și peste chei umbrele pufoase.

Din nou am povestit cu prietenii din rețea, chiar dacă fiecare dintre ei, aflați acasă, în mobil sau portabil, erau ocupați cu diverse pregătiri pentru Sărbătoarea Luminii: George – YO7NAE, Nicu – YO7IUM, Adi – YO4PEA, Răzvan – YO6NAM, Bogdan – YO9AEZ, Bogdan – YO3BEE, Lucilius – LX6LS, Ovidiu – YO7MPI, Nelu – YO2LIT.

Alături de ei, am pus amprenta unei zile speciale peste universul atât de interesant al undelor radio. Practic, am unit Dobrogea cu Topoloveni, Pitești, Galați, Brașov – Deva (Răzvan se afla în mobil spre Deva), București, Luxemburg, Târgu Jiu, Arad. Fain, nu?!

Abia spre seară am plecat din Cheile Dobrogei… cu părere de rău, dar și cu speranță. De ce? Pentru că era seara Învierii. Făcusem o promisiune fermă în QSO-urile de pe radio: aceea că după primirea vieții în micuțele candele însetate de “lumină”, vom merge pe plajă, pentru a-i dărui și mării sălbatice din bucuria noastră.

---

În plus, briza răcoroasă care ne pulveriza un duș cu apă sărată, m-a trezit la viață din senzația de slăbiciune și amețeală produsă de aglomerația din fața lăcașului de cult, cumulată cu oboseala ultimelor zile.

Pentru că este vorba despre oameni… și despre a primi și a dărui din Lumina vieții și altora, pe drumul spre țărmul mării, am oferit căldura și viața din micuțele candele, oamenilor pe care i-am întâlnit și nu s-au putut deplasa la vreo biserică. Mă uitam în ochii lor… și ce vedeam? Licărea speranța că va trece un creștin pe lângă poarta lor și bucuria că într-adevăr, s-a întâmplat! Ne mulțumeau cu zâmbet pe chip și mult drag pentru lumina și căldura din mâinile lor, de acum… protectoare.

Ne-am amuzat pe seama faptului că în încercarea de a face poze la candelă, ori de câte ori Cătălin lua paravanul palmei, briza sulfa cu ciudă în ea. Până la urmă i-a reușit schema și în final, marea cea neîmblânzită a stins-o. Nu mai conta! Scopul fusese atins. Apoi, exact cum mi-am dorit, perdeaua de stele era prezentă, iar luminile lor scăpărau pline de viață pe cerul senin, la întrecere cu luminile pământenilor.

Nu se putea altfel, așa că ne-am auzit la miezul nopții cu nenea Ștefan – YO7LPT, Bogdan – YO3BEE, Dan – YO3DEL, Dumi – ER1VOX/I3, Vasi – YO8VAS.

Până la urmă, cum spuneam, Paștele se referă la oameni, nu? Deoarece a doua zi, am avut bucuria de a ne întâlni cu Marius – YO4TTE. A venit la locul nostru de cazare si m-a surprins cu un buchet de floricele absolut încântătoare, cu multă viață în fiecare petală.

În plus, ne pregătise un platou cu bucate tradiționale, pregătite cu multă pricepere de către soția lui. Nu ne știam decât din legăturile radio, iar această bucurie a fost cu atât mai mare cu cât, și-a rupt din timpul dedicat familiei și evident… Sfintei Sărbători, pentru a se vedea cu noi și a ne dărui din bucatele lor. Da, până la urmă sărbătorile ce țin de valorile primordiale ale creștinătății, precum Nașterea și Învierea, la asta se rezumă: a primi și a dărui.

Cerul senin a rămas cu noi și în ziua Paștelui, cu soare blând și mare liniștită.

Cozonacul l-am savurat cu mare plăcere, împărțit fiind cu înaripatele curajoase, care au îndrăznit să pape din mâna lui Cătălin.

Despre toate astea le povesteam și prietenilor din RoLink, cu detalii precise despre ceea ce vedeam: temperatura apei – 10 grade, temperatura aerului – 16 grade, iar cea a nisipului 26 de grade: Alin – YO2MNZ, Răzvan – YO6NAM, Lucilius – LX6LS.

Privitor la nisip, a fost o plăcere să ne încălzească pătura lui fină, să privim marea și vapoarele ce se uneau cu cerul la linia orizontului, dar și să savurăm feliile zâmbitoare de cozonac.

---

Știm cu toții cât de repede trece timpul atunci facem lucruri care ne sunt pe plac sau ne relaxează, motiv pentru care din clepsidra cu nisip fin a Mării Negre se scursese aproape de tot, fără să ne dăm seama.

În ziua următoare aveam să plecăm din orașul de la malul ei, cu aceeași nostalgie pe care am simțit-o de fiecare dată, indiferent de anotimp.

Nu ne grăbeam, așa că înainte de a porni la drum, am vrut să salutăm valurile cu degete înspumate care își doreau să acapareze cât mai mult din plaja cu scoici părăsite. De ele, dar și de briza supărată, se bucurau câțiva împătimiți de kitesurfing. Pânzele lor colorate se înălțau spre cer ca niște aripi vesele, în ciuda vântului care voia să le doboare.

La întoarcere nu am mers pe autostradă, ci am ales drumul național până la Hârșova. Acolo ne-am întâlnit cu Bogdan – YO3IXW, ce venea din Măcinul primăvăratic și plin de viață. Evident că am făcut schimb de produse tradiționale delicioase, pe care le-am folosit la un picnic pe malul Dunării, la Giurgeni.

Împreună cu noi au fost lanurile aurii de rapiță și câmpurile cu centrale eoliene neobosite.

Nu în ultimul rând, am povestit cu radioamatorii pe tot parcursul drumului: Adi – YO4PEA, Răzvan – YO6NAM, Dan – YO3DEL, Ovidiu – YO7MPI, Bogdan – YO3BEE, Laurențiu – YO7EPY, Bogdan – YO9AEZ. Ne-a bucurat această masă rotundă făcută de-a lungul și de-a latul YO, deoarece l-am felicitat pe Iulian – YO7MGH pentru montarea unui nod de putere RoLink în Craiova, pe frecvența 432.500 Mhz, cu acoperire peste toată zona Băniei. În plus pe centura de vest a capitalei, am avut ocazia de a testa repetorul RoLink (439.125 Mhz) amplasat la Dan – YO3DEL. Rezultatele au fost conform așteptărilor, deoarece ne-a condus până la aproximativ 35 kilometri pe autostrada A1 spre Pitești. Cum să nu ne bucure toată această evoluție din rețeaua care ne unește?

Revenind, spuneam că Paștele este despre oameni… despre credința din sufletul fiecăruia, exprimată prin a oferi bucurie, ajutor și încredere celor cu care interacționăm, cât și mult doritul „a fi aproape”.

Până la urmă, fie că este prezența fizică a celor dragi, fie că ne auzim pe calea undelor radio cu prietenii radioamatori în rețeaua RoLink, am fost cu toții aproape, unii de alții, întru spirit liber și comunicare fără bariere.

’73

Cristina – YO7JYL