Un popas ruginiu lângă țărmul Mării Negre

De mai mulți ani încoace, am făcut un fel de obicei, din a merge într-o excursie la mare, după trecerea la ora de iarnă. Așadar, la final de octombrie, dacă vremea ne permite o aventură pe însoritul litoral, atunci dăm o fugă până la mare.

Ne trebuie prezența ei în orice anotimp, deoarece ne dă dorința de a simți aerul ei sărat, briza de neoprit și valurile într-un „du-te, vino” pentru totdeauna.

Prognoza nu se arăta ca fiind grozavă, așa că ne-am propus să nu ținem cont de ea. La o oră destul de matinală a zilei de vineri, Cătălin a așezat biciclelete pe suportul de pe mașină și am pornit la drum.

După ritmul melcului pe centura București, am intrat pe autostrada A2, iar până la Constanța, nu s-a schimbat decât direcția vântului sau cele câteva picături de ploaie care se rătăciseră pe lângă podul cu taxă de la Fetești.

Pe drumul spre destinație, am testat Rețeaua RoLink și schimbat controale de recepție cu nea Bebe – YO7AMK, Miron – YO3ITI, Raul – YO6IXB, Florin – YO9IIE, Petre – YO3CTW, Teo – YO3CIY, Dorel – YO6PUW, Sergiu – YO6IOG, George – YO7FSL și când am intrat în Constanța, a apărut și soarele la orizont.

Era momentul prielnic de scos bicicletele și de dat o tură pe digul de larg din port, unde știam că vin și delfinii.

În aer erau cam șaisprezece grade, dar cu cât înaintam spre larg, vântul devenea din ce în ce mai activ. Digul trece pe lângă portul militar, unde am admirat navele de război, dar și bricul Mircea.

Protejat de stabilopozii uriași, drumul de beton ce desparte apele mării se întinde în larg pe o distanță de aproximativ zece kilometri.

În timp ce pedalam și povesteam la stația radio impresii de moment, vapoarele treceau greoi pe lângă noi. Pufăind, așteptau apoi la intrarea în port sau din contră, împingeau cu forța motoarelor spre larg.

Și mă tot uitam după ei… iar delfinii se cam lăsau așteptați. La capătul digului am parcat bicicletele și am vrut să le aratăm că avem mai multă răbdare decât ei.

Priveam cu plăcere în jur, la valurile blânde ce atingeau delicat stâncile, iar vântul alerga norii de colo-colo.

Cătălin a ridicat drona pentru o panoramă faină a apei, până dincolo… departe. Linia orizontului abia dacă se distingea între mare și cer.

După o perioadă scurtă de timp, doi delfini au apărut din larg, adunând în jurul lor o ceată de pescăruși.

Nu au stat mult și s-au dus către larg, lăsând să se vadă înotătoarea dorsală pe deasupra apei.

Începuse să burnițeze, motiv pentru care am pornit înapoi către port.

A doua zi, știam că vrem să mergem spre Stațiunea Mamaia, pe pista de biciclete care se întinde în partea de nord până aproape de ieșirea spre Mamaia Sat.

Dimineața de sâmbătă ne-a încurajat să facem asta, privind spre soarele călduț care strălucea deasupra mării.

Bicicletele abia așteptau să-și plimbe roțile pe lângă plajă, iar noi nu aveam de gând să le dezamăgim.

Cu stațiile portabile montate pe ghidon, am făcut conversație prin RoLink, iar funcția de GPS de pe Anytone 878 și-a făcut treaba pentru balize pe Harta APRS.

Ajunși în Mamaia, am făcut un ocol al Lacului Tăbăcăriei, iar apoi direcția era una singură: plaja și pista de biciclete aflată de-a lungul ei. După câteva poze lângă valurile timide, orizontul supărat din largul marii, aducea miros de ploaie dinspre Năvodari. N-am băgat în seamă și ne-am continuat drumul pe faleză, tot spre nord, până când primele picături au ajuns deasupra noastră. Făcuserăm destui kilometri și, chiar dacă nu ne temeam de dușul unui final de octombrie, am zis să ne întoarcem spre Constanța. Până am ajuns în apropierea locului unde eram cazați ploua destul de bine, dar pelerinele și-au făcut treaba cu succes.

După ce s-a liniștit ploaia, am ieșit la o plimbare de seară pe faleza din dreptul Cazinoului, apoi portul turistic și malul mării de lângă plaja Modern.

---

---

În ciuda serii și a vântului care nu s-a oprit deloc, un cetățean curajos a intrat în apa mării, a cărei temperatură măsura aproximativ zece grade. Dacă era singur, aș fi gândit că avea tendințe sinucigașe, altfel după un sfert de oră de înotat în beznă, omul a fost așteptat pe plajă de cineva care i-a dat un prosop. Până la urmă noi ne-am amuzat, dacă mă gândeam la câte haine aveam pe sub geacă și pelerină.

După altă repriză de ploaie peste noapte, soarele timid al dimineții de duminică anunța că mai avem ceva șanse de stat pe afară. Cu alte cuvinte, aveam destul timp la dispoziție, perfect de petrecut în compania mării si magia ei.

Ca un fapt amuzant, în timp ce Cătălin discuta cu Narcis – YO8RBY despre balonul stratosferic, la ieșirea din Constanța, staționari fiind la un semafor, ne-a văzut Costa – YO4GEP. Aflase că suntem în zonă și i-a atras atenția antena, apoi bicicletele și în final, numărul mașinii. Noi neștiind de asta, ne-am pus în mișcare, dar el a fost cel care ne-a relatat ulterior despre întâlnire, auzindu-ne prin radio.

De asemenea, aveam o informație despre un repetor crossband aflat la bordul unui balon stratosferic, care urma să fie lansat în acea dimineață în apropiere de orașul Buzău. Ni s-a părut o idee foarte interesantă a celor din echipa RoInSpace și eram foarte curioși să urmărim traseul parcurs de balon. El baliza pe Harta APRS cu indicativul YO4ESC-12, arătând printre altele, viteza de deplasare, altitudinea până la care avea să urce și aria de acoperire a repetorului.

N-am mai stat pe gânduri și am pornit în mobil pe drumul spre Mangalia, iar în dreptul falezei înalte din stațiunea Eforie Sud, am intrat în aria de răspândire radio.

Prin intermediul repetorului, am putut efectua legături radio cu districtele YO3, YO4, YO5, YO6, YO8, YO9, folosind stația de pe mașină TYT 9800 și antena exterioară CR8900 de la Diamod, montată pe capacul de la portbagaj. Ne-am gândit să mai facem un experiment, așa că după ce ne-am reîntors în Constanța, am parcat mașina și am coborât pe plajă cu stațiile portabile. Ne aflam la un metru de apa mării când Cătălin, a făcut apel de pe Anytone 878 și a fost auzit prin intermediul repetorului crossband de către Adrian – YO9GWW din Slobozia. Apoi, am mai urmărit traiectoria balonului pe Harta APRS până când a căzut undeva în apropierea Dunării și din păcate nu a putut fi recuperat. Acest experiment a stârnit curiozitatea mai multor radioamatori și a captivat atenția pentru o bună parte din zi. 

UPDATE 06.11.2020: Balonul stratosferic a fost recuperat din Dunăre de către echipa care l-a lansat, la patru zile după prăbușire. El se afla în apropiere de localitatea Oltina, la o distanță de aproximativ un kilometru și jumătate de punctul unde a balizat pentru ultima data pe Harta APRS.

Ne-am dat seama că ar fi timpul să pornim spre casă, exact la timp, încât să ascultăm QTC-ul în dreptul Bucureștiului. Și aici a fost interesant deoarece de la Slobozia și până la Pitești, Rețeaua RoLink a funcționat pe o singură frecvență, unică… așa cum a pornit acest minunat proiect. Cu alte cuvinte, cele două autostrăzi și capitala, au continuitate pe aceeași frecvență: repetorul de la Slobozia, apoi cel din București și cel din Pitești sunt programate pe frecvența 439.100MHz. Ne-am bucurat pentru că am putut verifica și acest aspect care a funcționat cu succes.

Pe parcursul șederii în Constanța, dar și pe drumul de întoarcere, am mai schimbat controale și impresii prin RoLink cu Cristi – YO8SXT, Bogdan – YO3IXW, Dumi – ER1VOX, Leo – YO4AW, Lari – YO9CSM, Narcis – YO8RBY, Costa – YO4GEP, Cătălin – YO3JBF, Marcel – YV6QD.

A fost o călătorie ca oricare alta, dar pe care am făcut-o cu mare bucurie, plăcere, optimism și dorința de a experimenta și învăța câte ceva din tot ceea ce întreprindem. Și câte nebunii de acest gen mai avem în cap…

‘73

Cristina – YO7JYL