Vacanță de vară prin România – Cu motoarele în zona Sibiului

Partea mai ușoară și boemă trecuse. În schimb, era vremea pentru porțiunea de vacanță încărcată din plin cu adrenalină, forță, concentrare și risc. Asta deoarece aveam în plan ca timp de patru zile să călătorim cu motoarele spre Sibiu și împrejuruimile lui. Chiar dacă am mai fost în zonă, ne face plăcere să revenim pentru o urcare pe serpentinele din Păltiniș ori provocarea deplasării mai rapide în coloana perfect organizată de mașini a Văii Oltului.

Cum spuneam, am acceptat propunerea lui Cătălin pentru o aventură moto spre Sibiu, așa că bagajul minimalist s-a încadrat în cele două coburi laterale de pe Honda lui. Să nu uit și câte un topcase, unul la mine și altul la Cătălin, în care au încăput cele necesare.

Vremea caniculară anunțată pentru următoarele zile, nu era chiar pe placul nostru, judecând după echipamentul moto gros și cizmele din dotare, însă ne adaptăm de fiecare dată la situație. Cei aproximativ 150 kilometri până la Sibiu urma să-i parcurgem pe ruta Dealul Negru spre Râmnicu Vâlcea, iar apoi pe Valea Oltului.

În excursiile cu mașina eram obișnuită să fac poze… multe poze, ceea ce este un inconvenient pentru călătoriile cu motorul. De aceea, în afară de oprirea la Boița, unde am mâncat o porție din celebra fasole cu ciolan și apoi vreo două fotografii după urcarea în Păltiniș, în rest, din prima zi a noastră pe meleaguri sibiene, nu am reușit să imortalizez nimic.

Am avut totuși șansa filmării cu o cameră montată pe motorul lui Cătălin, din care am spicuit urcarea la Păltiniș, dar și coborârea până în Dumbrava Sibiului:

Dar, am recuperat în ziua următoare, când a venit Cătălin cu ideea să dăm o fugă la Orăștie. Nu de alta, dar de când funcționează autostrada, practic DN 1 a devenit foarte puțin circulat, ca să nu spun pustiu, iar noi cu motoarele ne puteam bucura de experiența unui drum liber, fără trafic rutier.

Citiserăm despre un loc numit „Arsenal Park” sau „Arsenal Park Transilvania”, de fapt cel mai mare muzeu militar în aer liber din România.

Pe o suprafață impresionantă de 88 de hectare de teren cu multă pădure de foioase și deci, natură verde cât cuprinde, te poți aștepta ca la fiecare pas din tufișuri să-ți apară în cale o turelă de tanc.

Ori, se poate ivi pe alee o elice sau aripă de avion, o țeavă de tun, o rachetă rătăcită, o barcă eșuată în iarba de pe pajiște sau poate o locomotivă uitată, pufăind dintr-un tren al timpului.

Ca și istoric, în anul 1936, Regele Carol al II-lea a dispus la intrarea în orașul Orăștie, amenajarea unui spațiu experimental pentru armată.

Apoi, pe vremea regimului comunist, pe actualul teren al parcului a funcționat o fabrică de muniție.

Pe alocuri, încă se mai văd porțiuni de cale ferată, un peron și ruine ale încăperilor unde era depozitată aceasta.

În anul 2003, în locul fabricii s-a născut ideea interesantă de a transforma locația într-o oază de vacanță, cu relaxare și odihnă activă.

În anul 2009, Arsenal Park și-a deschis porțile, dăriund turismului românesc un important obiectiv strategic.

Plin de originalitate, parcul este un concept unic, fiind un complex turistic, având tematică militară.

Așa cum se vede foarte bine și în poze, cele 150 de exponate militare sunt: tunuri, TAB-uri, transportoare șenilate, dispozitive antirachetă, mitraliere și tunuri antiaeriene, lansatoare de rachete, camioane militare, o ambulanță militară, locomotive, un avion IAR 93 și un elicopter Kamov Ka 26.

Pentru doritorii de relaxare, dar și adrenalină, aici este locul potrivit pentru a exploata toate resursele puse la dispoziție de către tematica parcului.

---

---

---

---

M-a amuzat cum bătranul avion Antonov AN 2 găzduiește cu grijă un cuib între pistoanele de la motor.

Dincolo de muzeul militar al parcului, ale cărui exponate sunt prezente pe toată suprafața lui, la Arsenal Park există o grămadă de atracții printre care: traseu de tiroliene, aqua-park având ștraduri cu topogane colorate, sporturi ce combină măiestria arcașilor, abilitatea alpiniștilor pentru escaladare, instrucție militară, airsoft, tir cu arcul sau tir cu arme de foc. Ne-a plăcut foarte mult, doar că n-am avut inspirația să luăm cu noi haine de schimb. Așa că în canicula obișnuită a verii, chiar dacă pădurea oferea umbra atât de căutată, în locurile cu soare, unde se aflau multe din exponatele militare, echipamentul de moto și cizmele aferente erau o corvoadă.

Altfel, plimbarea pe aleile parcului în compania șenilatelor, a avioanelor, a motocicletelor, a TAB-urilor transformate în locuri perfecte de cazare pentru experiențe mai diferite, a fost foarte plăcută și, cu siguranță de neuitat.

Așa cum ne-am așteptat, drumul înapoi spre Sibiu a fost liber, iar seara am petrecut-o în Parcul Cetății, de-a lungul zidurilor medievale.

A doua zi, Cătălin a propus o excursie în Poiana Sibiului, o localitate tipic săsească unde se ajunge pe niște drumuri virajate cu peisaje faine.

În culmea dealului am lăsat motoarele, după care am urcat la o locație unde se afla un pilon cu repetor pasiv.

---

Era plăcut acolo, mai ales că altitudinea de 1000 metri unde ne aflam și o boare de vânt, mai potoliseră din căldura aerului.

Și apoi, ne-am conversat prin stație cu radioamatorii, schimbând controale și impresii cu Miron – YO3ITI, nenea Ștefan – YO4RIH și nea Bebe – YO7AMK.

Drumul de întoarcere spre Sibiu l-am făcut pe un traseu alternativ prin localități săsești cu străduțe înguste și case la șosea.

Seara ne-a găsit tot în Parcul Cetății sau în Piața Mare din centrul orașului, savurând înghețată. Priveam cum seara se lăsa peste clădirile vechi și impunătoare ale urbei. Ca de obicei, stațiile portabile n-au lipsit din rucsac și am povestit prin RoLink cu: nea Bebe – YO7AMK, Răzvan – YO6NAM, nea Gigi – YO7FFU, Bogdan – YO3IXW, Emilio – YO3IJE, Mirel – YO4OMG, Mihai -YO9HO/M, Narcis – YO8RBY, Liviu – YO6QCD, Gabi – YO9ABK/M, Laurențiu – YO7EPY, George – YO7FSL.

În minte aveam cu nostalgie frânturi din zilele frumoase care fuseseră acolo… cu noi și trecuseră mult prea repede, dar și drumul pe care îl aveam de parcurs în ziua următoare către casă. Știam că va fi unul lung și nu din pricina kilometrilor, ci din cauza aglomerației unei zile de duminică, gândindu-mă că turiștii se întorc spre casă. În fapt, așa a fost, însă bucuria că a fost experiență frumoasă și de neuitat, mi-a dat putere să trec peste canicula lui iulie, într-o coloană interminabilă de turisme și camioane.

Când am ajuns acasă, mâinile îmi tremurau de la adrenalina zilei și a drumului, iar căldura și traficul ne obosiseră peste măsură. Dar nu m-a interesat prea mult, pentru că m-am simțit mult mai puternică. Eram foarte bucuroasă deoarece mi-a reușit din nou și mi-am zis: “hai, mergi mai departe!”

’73

Cristina – YO7JYL