Vacanță de vară prin România – Moldova I

Cum spuneam, vacanța era la început, iar după plecarea destul de rapidă din Deltă, următoarea oprire se vroia în Moldova. De la Galați și până la Iași a fost un drum destul de lung, dar eu am avut avantajul copilotului, așa încât m-am bucurat de ce vedeam pe geam. Cătălin spunea că pentru el șofatul este relaxant, deci nu știm când am trecut de Bârlad, Vaslui, iar către seară intram în “dulcele târg al Ieșilor”, în compania radio a QTC-ului de la Radioclubul Municipal din Bistrița – YO5KUC. dar și a mai multor radioamatori: Cristi – YO8ERC, Laurențiu – YO7EPY, Narcis – YO8RBY, Ibi – YO8REX, Răzvan – YO6NAM, Mirel – YO4OMG, Bogdan – YO3IXW, nea Gigi – YO7FFU, nea Bebe – YO7AMK.

Vizitam Iașiul pentru prima oară, motiv pentru care ne doream să atingem cât mai multe obiective turistice. Pentru asta, a doua zi am închiriat două biciclete cu care deplasarea a fost plăcută și mai rapidă prin traficul unei zile normale în oraș. De asemenea, am primit și un pliant cu reperele destinațiilor, iar alăturat codul QR al aplicației de android pentru trasee. Știam că vrem să urcăm Dealul Copoului unde este parcul cu același nume.

Grădina Copou este cel mai vechi parc al orașului, iar vegetația lui bogată reprezintă cămin pentru multe specii de păsări. De asemenea este o oază de răcoare ce găzduiește arbori seculari, printre care și desigur… celebrul „Tei al lui Eminescu”.

Am găsit aici un tei argintiu cu o coroană impresionantă, având venerabila vârstă de aproximativ 540 de ani. Este de fapt un arbore monument și simbol al orașului Iași.

Apoi, în apropierea parcului aveam să vizităm Grădina Botanică, doar că aflându-ne într-o zi de luni, serele erau inchise.

Cu o istorie zbuciumată și foarte interesantă, i-a trebuit o perioadă de peste un secol să arate ca acum. Aflată pe o suprafață destul de întinsă, este caracterizată drept “știință și cultură pentru natură”.

Aici am găsit o multitudine de specii de plante, arbuști și arbori, flori în culori atât de vii, încât ne dureau ochii de atâta frumusețe.

---

Se pare că și insectele simțeau la fel, judecând după bâzâitul constant și prezența lor aglomerată printre petalele vesele.

Cât despre mirosul lor, adunau o paletă întreagă de nuanțe olfactive, de la trandafiri și până la brad.

Știam că vrem să ajungem la Palatul Culturii, o clădire impresionantă și o îmbinare fericită a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc.

Marcând puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei, Palatul s-a impus ca o adevarată imagine impresionantă încă de la apariţia ei în peisajul urbei.

În apropierea măreței opere arhitecturale am găsit Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, ridicată de către voievodul Vasile Lupu între anii 1637 -1639. Clădirea combină structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă.

O altă clădire impunătoare este cea a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice din țara noastră. De asemenea, este cel mai vechi Teatru Național din Romania.

Ce pot să spun? Ne aflam într-o salbă de opere arhitecturale și mă gândeam cât de mândri ar trebui să ne simțim ca națiune.

Ziua a trecut extrem de repede și chiar dacă ne-am deplasat pe biciclete, nu am putut vizita prea multe obiective turistice. Așa că pe după-amiază, am poposit în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae Domnesc” pentru a ne odihni puțin picioarele și mai ales, așa cum era firesc, să ne mai conversăm prin radio cu prietenii aflați la recepție.

Am întins o masă rotundă virtuală, împreună cu Gabi – YO9ABK, aflat evident tot în mobil, Bogdan – YO3IXW, dar și cu Răzvan – YO6NAM. În plus, spre seară urma să ne întâlnim și cu Adi – YO8RXT, care avea în plan să ne ducă într-o altă zonă turistică, des vizitată de localnici.

Lacul Ciric este o destinație pentru mișcare în aer liber, relaxare, dar și campare pentru turiștii dornici de natură.

Am stat la povești până târziu, mai ales că nu ne mai văzuserăm de ceva timp. Drumul înapoi până la cazare l-am parcurs împreună la pas, iar a doua zi, știind că urma să părăsim orașul cel plin de istorie, ne-am revăzut pentru a ne da sugestii de trasee în următoarea noastră destinație: Piatra Neamț. Desigur, acolo ne gândeam să petrecem următoarea noapte, însă aveam mai multe obiective turistice de vizitat pe parcursul zilei.

Astfel, ne-am luat rămas bun de la Adi și am pornit pe drumul spre Târgu Frumos, apoi Ruginoasa. Aici a fost prima oprire, pentru că primisem o informație importantă de la Narcis – YO8RBY. Localitatea găzduiește mormântul unde își doarme somnul de veci Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Aici este și Muzeul Memorial dedicat lui, dar fiind o simplă zi de luni, evident că era închis pentru public. Măcar am văzut exteriorul palatului, construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de către vistiernicul Sandulache Sturdza.

Am plecat spre Pașcani, apoi Târgu Neamț. Iar aici… ne-am oprit din nou, deoarece ne aștepta Cetatea Neamț.

Este localizată la altitudinea de 480 metri și la o înălțime de 80 metri față de nivelul apei râului Neamț sau „Ozana cea frumos curgătoare„.

Am urcat la pas preț de câteva sute de metri pe un drum îngust și am ajuns la cetatea medievală. Ea făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, odată cu apariția pericolului otoman.

Călătorului îi șade bine cu drumul, iar al nostru se continua spre Piatra Neamț, unde aveam să ne întâlnim cu Narcis – YO8RBY. Este evident faptul că ne-a urmărit tot timpul pe harta APRS și ne dădea în timp util indicații de orientare și mai ales, detalii prețioase despre ceea ce puteam să vizităm pe traseu. Astfel, pe calea undelor radio din RoLink, în timp ce ne îndreptam spre Mănăstirea Agapia, Narcis ne spunea ce traseu să urmăm pentru Mănăstirea Agapia și… desigur spre „Pădurea de Argint” ce l-a fermecat pe Eminescu în verusurile capodoperelor sale.

La Agapia este lăcașul de cult situat în mijlocul unei păduri și construit între anii 1641 – 1643.

Este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, arhitectura nu are un stil aparte, dar valoarea acestui monument este dată de frescele pictate de către Nicolae Grigorescu. De asemenea, aici este casa memorială a scriitorului Alexandru Vlahuță.

Apoi, am profitat de răcoarea pădurii care o înconjoară și lângă un izvor cu apă lină ce îmi îngheța mâna, am poposit pentru a mânca.

La o distanță destul de mică, într-o poiană de la poalele munților, se află Mănăstirea Văratec.

Este cea mai mare din țară, găzduind peste patru sute de maici. Din păcate nu am putut vedea mai nimic, deoarece exteriorul clădirii se află într-un proces de restaurare, iar zidurile sunt acoperite.

Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, unde se află și mormântul Veronicăi Micle, iubita și muza „Luceafărului poeziei românești„.

„De treci codri de aramă, de departe vezi albind

Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. „

Cum aș putea să prefațez altfel, codrul care l-a inspirat pe Eminescu? „Pădurea de Argint”, cea care a dat viață și dor versurilor lui, se află la câteva sute de metri de mănăstire.

Se pare că ne-a inspirat și pe noi pentru o panoramă, așa cum se vede în filmul de mai jos. „Codrii de Argint” sau izvorul inspirației marelui poet reprezintă o rezervație naturală cu o suprafață de două hectare.

Cam așa s-au văzut de sus Cetatea Neamt, cele două mănăstiri și pădurea eminesciană:

Și în tot acest timp, Narcis ne aștepta să ajungem la Piatra Neamț. A fost în permanență alături de noi pe calea undelor radio, până când am ajuns la QTH-ul lui de bază. Ne-a primit împreună cu doamna Doinița și Sia – birmaneza cu ochi hipnotizanți de azurii.

Pe terasa căsuței cochete construită cu mult bun gust în stilul rustic, ne-am cunoscut și am povestit despre radioamatorism și viață.

Am savurat cu ochii închiși o prajitură cu brânză desăvârșită în mâinile dibace ale soției lui Narcis. Apoi, după o rețetă magică a dumneaei, privind culoarea, ce aș putea să mai spun despre lichiorul de mentă?

Apoi, Narcis ne-a arătat „laboratorul radio”, adică locul drag al fiecăruia, acolo unde echipamentele se simt la ele acasă.

---

De asemenea, am fost impresionați de colecția impresionantă de machete construite cu multă pasiune, migală și talent de către fiul lui, arhitect de profesie.

Împreună cu Narcis și soția sa am mers într-o locație din oraș, în zona Parcului Ștrand, un loc fain de campare în regim de căsuțe, lângă pădure și apa râului Bistrița. De fapt, acolo am rămas peste noapte, după ce ne-am luat rămas bun de la Narcis.

În dimineața zilei următoare, înainte de a porni spre altă destinație, am vrut să urcăm cu telegondola spre Muntele Cozla. Construită în anul 2007, are o diferență de nivel este de 309 metri, lungimea traseului are 1915 m, iar viteza de deplasare este de 6m/s.

Situat chiar deasupra orașului Piatra Neamț, la altitudinea de 679 metri reprezintă un depozit fosilifer împreună cu dealul alăturat, numit Pietricica.

De acolo, se vede o panoramă interesantă asupra orașului, a împrejurimilor, a râului Bitrița, dar și a Masivului Ceahlău, spre limita orizontului.

Și da, munții ne așteptau, iar Vârful Toaca era în planul nostru de a-l cuceri a doua zi. Până atunci însă, aveam de parcurs un alt drum… spre Bicaz, Izvorul Muntelui și Stațiunea Durău.

’73

Cristina – YO7JYL