Vacanță prin România – Despre o pasiune care aduce ne aduce mai aproape

Cum spuneam, odată cu plecarea din orașul de sub cetatea Devei, urma să avem surpriza să întâlnim câțiva radioamatori, în drumul nostru spre următoarea destinație: Petroșani.

Doar că în înainte de plecare, în apropiere de orașul Deva, voiam să facem o vizită cu semnificație istorică la „Gorunul lui Horea” de la Țebea.

Aflat în Cimitirul Eroilor, mărețul trunchi de copac este un monument istoric, vechi de aproximativ 400 de ani. Sub impunătorul gorun, Horea… conducătorul răscoalei țărănești din anul 1784, i-a chemat la luptă pe moți.

Am lăsat istoria între paginile ei închise pentru totdeauna și am pornit la drum, deoarece primisem o invitație telefonică de la Gigi – YO2MTG, aflat la Brad, în căsuța de la țară.

L-am găsit în curtea plină de verdeață pregătind un gulaș pentru niște prieteni motocicliști care veneau tocmai de la Timișoara. Am stat la povești preț de un pahar cu suc, porumb fiert delicios și niște cornulețe fragede pregătite de mama lui Gigi. Ne-a făcut plăcere să ne vorbim despre radioamatorism și viață. Deși ne-a invitat să rămânem la masă, a trebuit să-l refuzăm deoarece eram oarecum pe fugă. Cât el și Cătălin au povestit despre antene, eu m-am delectat cu niște tufe de zmeură și am șutit câteva mere din pomii aflați în pârg.

În discuțiile noastre cu radioamatorii din RoLink, a intrat în legătură cu noi Aurel – YO2LBB. El și-a manifestat dorința de a ne vedea, în momentul când trecem prin Hațeg.

Sigur că aveam plăcerea să ne cunoaștem, mai ales că își aducea aminte de cele câteva seri de vineri când am făcut întâlniri pe calea undelor radio. Și ne-am văzut… un om plin de viață, cu mult chef de vorbă și glume care ne-au acaparat. Ne-a amuzat cu pilde de genul: „Nu-mi pare rău pentru ziua de ieri, pentru că oricum a trecut!”

Altfel, înainte de a ne despărți de dumnealui, l-a sunat pe Imi – YO2LTF, a cărui locație era în drumul nostru spre Petroșani. L-a informat să iasă la poartă, pentru a ne cunoaște.

Între timp, din mobil, pe frecvența simplex de 145.500 MHz i-am auzit pe Eva – YO6EVA și Csaba – YO6PIB, aflați în portabil pe Vf. Custura – YO/MC013 din Munții Retezat. Ei efectuau legături radio pentru programul S.O.T.A., așa că ne-a făcut plăcere să ne auzim, aducându-ne aminte de momentele când și noi eram pe vârfuri de munte și încercam QSO-uri cu țara. Tot în portabil se afla și Dani – YO2ARD cu care ne-am salutat pe direct.

Când am ajuns în localitatea Pui, Imi ieșise la poartă și ne aștepta. Ca o coincidență, în ziua aceea își serba aniversarea vârstei, așa că ne-a invitat la masă.

Printre glume, am savurat pizza și tort cu multă cremă de ciocolată, pregătite de soția sa, Mariana – YO2MHR. Imi se ocupă de mulți ani de Clubul copiilor din Petroșani – YO2KQK și ne-a arătat arătat laboratorul său.

Ne-am despărțit de cuplul de radioamatori și ne-am văzut de drumul nostru pentru că mai aveam de finalizat o porțiune de traseu până la Petroșani. Pe tot parcurusul drumului, Cătălin și Imi au vorbit pe frecvența de simplex 145.500 MHz, iar apoi au schimbat canalul pe cea a repetorului de la Stația TV Parâng – 439.450MHz.

Deși se lăsa încet seara, i-am zis lui Cătălin că aș vrea să dam o fugă în Stațiunea Parâng ca să vedem apusul zilei, de la altitudinea de peste 1600 metri.

Ne gândiserăm să urcăm pe Vf. Parângul Mic, dar seara și negura se lăsau încet peste munte.

A doua zi urma să plecăm spre casă, așa că voiam să luăm cu noi o parte din înalțimi, fapt pentru care de dimineață am mai dat o fugă în Parâng.

Vremea era senină și priveliștea minunată, iar radioamatoricește vorbind, tot pe repetorul din Parâng, Cătălin a avut un QSO cu Iulian – YO7MGH aflat în portabil în Petroșani.

Și cam gata… minutele și orele zilei insistau să pornim spre casă, știind că avem de parcurs un drum lung și, cu siguranță aglomerat. Ca de obicei, pentru a evita coloanele de mașini de pe traseu, am ales rute ocolitoare, dar mai pitorești.

Până acasă, aveam să mai facem o oprire, în dreptul stațiunilor Călimănești – Căciulata. Asta deoarece, prietenii noștri din bandă, Lari – YO9CSM și Lumi – YO3ISM, se aflau acolo pentru tratament la băile termale. În Căciulata foarte aglomerată, am ales ca reper de întâlnire Mănăstirea Cozia, unde cu mare greutate am găsit un loc de parcare, măcar pentru câteva minute.

Ne știam doar din poze, deci n-a fost îndeajuns timpul scurt pentru a ne manifesta entuziasmul reciproc în momentul când ne-am strâns mâinile. Dar chiar și așa, ne-am bucurat foarte mult pentru că ne-am văzut.

Și am pornit. Din mobil, alături de Cătălin depănam deja din amintirile zilelor trecute și mă gândeam din nou, cum am cunoscut oameni cu care doar ne-am auzit pe calea undelor radio… și atât. A fost o veselie nerostită, pentru că împărtășim aceleași idei comune, care nu mai au nevoie de confirmare. Și apoi, trebuie să mărturisesc sincer, a fost bucuria că există RoLink, fără de care nu ne-am fi putut auzi de oriunde, oricând și cu siguranță… nu aveam ocazia să ne cunoaștem.

’73

Cristina – YO7JYL